10 pentru Film

”10 pentru Film” înseamnă promovarea de figuri noi în cinematografia românească prin aducerea de actori care s-au remarcat în teatru, dar care nu au avut până acum şansa afirmării în cinema, indiferent de vârstă, aflaţi la debut sau cu roluri minore avute deja în producţii autohtone. Pentru prima dată anul acesta, cei 10 au beneficiat de suportul maşinii oficiale a TIFF-ului, Mercedes-Benz, care, sub patronajul lui Andi Moisescu, a organizat o sesiune de specială de speed interviewing cu aceştia. Faţă în faţă cu actorii şi cu Andi Moisescu cu mâna pe cronometru, am avut la dispoziţie câte cinci minute să aflu tot despre ei. La final, după 50 de minute de întrebări şi răspunsuri, i-am zis lui Andi să ne aplaude, iar Andi Moisescu ne-a aplaudat!

Cătălin Vieru – ”Mai bine dezbrăcat decât să spun un text prost!”

Data naşterii: 24 octombrie 1988.

Absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Actor al Teatrului Naţional ,,Marin Sorescu” din Craiova şi colaborator al Teatrului ,,Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea.

Nominalizat la categoria Debut a Premiilor UNITER 2012 pentru rolul Hlestakov de la Teatrul ,,Anton Pann”.

A colaborat cu regizori ca Janusz Wisniewski, Cristi Juncu, Yiannis Paraskevopulos.

Colaborator al studioului TVR Craiova, ca prezentator al emisiunilor „Zona T” şi „Viaţă de vacanţă”.

Cătălin Vieru s-a bucurat că a ajuns în cei 10 pentru film şi e nerăbdător să cunoască cât mai mulţi oameni din industria filmului. Nu ar face orice pe un platou de filmare: “Dacă ar fi să aleg, mai bine dezbrăcat decât să spun un text prost!”, spune actorul. Filmele româneşti care l-au marcat de-a lungul timpului: ”Moromeţii”, ”Liceenii” – ”filmul părinţilor”, care de-altfel l-au şi îndemnat să-l vadă. Din cele noi: ”Mi-a plăcut foarte, foarte tare ”. Dacă ar putea să-şi aleagă un regizor cu care să lucreze, Cătălin Vieru nu a avut ezitări: “Cred că aş alege între Tarantino şi Guy Ritchie. E ceva în lumea lor care mă atrage foarte mult”. A ajuns actor datorită lui Hamlet: “Am văzut la opt ani, Hamlet-ul lui Tompa Gabor, la Craiova cu Andrian Pintea. Şi ţin minte că, pe vremea aceea, nu stăteam locului două minute, atunci am stat acele ore de spectacol, nu mai ştiu câte erau, dar am stat absolut nemişcat”.

Claudia Ardelean – Actriţă din întâmplare

Data naşterii: 14 noiembrie 1984.

Absolventă a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Actriţă a Teatrului „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe.

A jucat în scurtmetrajul „Parastasul lui Viorel nu se mai ţine aici”, în regia lui Lucian Ţion.

Claudia Ardelean era convinsă că a greşit numărul persoana care a sunat-o să o anunţe că e în “10 pentru film”: “Nici nu ştiam cine e responsabil pentru nominalizarea mea, cine e cea bună”. În cazul în care actriţa şi-ar putea alege un regizor cu care să lucreze, ne-a spus că i-ar lua pe toţi. Cât despre actori, Claudia nu are o listă cu cei care ar vrea să-i fie parteneri de platou, contează, pentru ea, foarte mult, relaţia care se stabileşte între oameni. Claudia a devenit actriţă din întâmplare: ”Să nu crezi că a ţinut de mine. S-a produs natural, ca să zic aşa. E o întâmplare din liceu, s-a declanşat aşa din senin. Şi mi-am zis: asta vreau să fac. Eram la liceu şi coordonatoarea unui proiect pentru teatru a venit la noi în clasă şi a zis dacă cineva vrea să participe. Nici măcar nu eram atentă, vorbeam cu o colegă. M-am ridicat… a fost stupid pentru că m-am ridicat pentru altceva, dar ea a crezut că vreau să particip. Dar eu chiar nu ştiam în ce proiect am fost implicată”.

Balazs Bodolai – ”Parcă uşile unui castel s-au deschis!”

Data naşterii: 2 decembrie 1980.

Absolvent al Universităţii de Artă Teatrală „Szentgyörgyi István” , Târgu-Mureş.

Actor al Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca.

A colaborat cu regizori precum Tompa Gábor, Andrei Şerban, Robert Woodruff, Silviu Purcărete, Alexey Levinskiy.

Nominalizat de două ori la Premiile Uniter, în 2012, pentru Cel mai bun actor în rol secundar, şi în 2005, pentru Debut.

A obţinut Premiul „Teplánszky” pentru cel mai promiţător actor la Festivalul de Teatru din Kisvárda, Ungaria, 2005, şi Premiul „Hunyadi László”, 2005.

Balazs Bodolai a fost ”foarte bucuros şi foarte recunoscător în acelaşi timp” că a ajuns pe lista celor “10 pentru film”. Actorul este un fan al festivalului: “Chiar înainte de a sta în Cluj, veneam la TIFF, sunt foarte pasionat de acest festival de film, mi se pare extraordinar că se întâmplă în fiecare an această concentraţie de filme. Anii trecuţi, am participat ca spectator la filme. Anul acesta, când am ajuns la TIFF ca parte a unui program a fost ceva super, parcă uşile unui castel s-au deschis!”. Cu ce l-a ajutat “10 pentru film”? “Ceea ce am primit deja e un impuls de care cred că aveam nevoie în faza de viaţă în care mă aflam”, spune actorul.

Eliza Noemi Judeu – ”M-a speriat, aşa, un pic”

Data naşterii: 27 iulie 1977.

Absolventă a Universităţii Hyperion.

Actriţă a Teatrului Municipal George Bacovia, Bacău.

A colaborat cu regizori precum Claudiu Goga, Theodora Herghelegiu, Muriel Manea.

A scris scenariul şi a regizat filmul de mediumetraj „Dragostea”, după Mircea Cărtărescu.

Eliza Noemi Judeu a ţopăit pe coluarul teatrului cînd a aflat că este printre cei “10 pentru film”: “În primul rând, a fost o bună ocazie să îmi dau seama dacă vreau să intru în lumea filmului şi încep să tind să vreau. M-a speriat aşa un pic pentru că e altceva, arta actorului de film diferă”. Filmele româneşti care i-au plăcut până acum, pentru că de-acum înainte a spus că se va uita altfel la filme: “Mi-a plăcut , , a lui Mungiu. Mai sunt şi filme vechi, cum ar fi , din cauză de Dina Patrichi, filmele lui Mircea Veroiu, asta e zona mea de expresie artistică”. În sectorul regizori, Eliza nu a ezitat nicio secundă: ”Dintre regizori, aş lucra cu Lars Von Trier, iar la români, aş vrea să lucrez cu cei care sunt acum, dar mi-aş fi dorit mult să lucrez cu Lucian Pintilie”. Iar în cazul actorilor, Eliza a intrat peste clopoţelul lui Andi Moisescu şi mi-a suflat peste masă: ”Actorul din (n.r. Willem Dafoe), cu el vreau să joc!”.

Nicoleta Lefter – ”Nu cred că pot să vin”

Data naşterii: 10 septembrie 1982.

Absolventă a Universităţii de Arte „George Enescu”, Iaşi.

Colaborează cu Teatrul Naţional din Bucureşti, UNTEATRU, Green Hours şi Teatrul Act.

A primit premiul publicului în cadrul Festivalulul „Maratonul de teatru”, Bucureşti.

A colaborat cu regizori de teatru precum Radu Afrim, Alexandru Dabija, Andrei Şerban, dar şi de film, Cristian Mungiu şi Francis Ford Coppola.

Nicoleta Lefter auzise de anul trecut de “10 pentru Film”. “În momentul în care am fost sunată nu am conştientizat că este o chestie foarte tare şi am zis: . După care m-am gândit şi am cerut doamnei directoare Dorina Lazăr de la Teatrul Odeon care iniţial a zis şi apoi m-a sunat şi mi-a zis – ”. Actriţa ştie foarte bine ce aşteaptă de la TIFF: “Aştept să fac film! Şi să cunosc oameni, mulţi, din zona asta. Pentru că pe teatru, deocamdată, sunt bine”. Dintre regizori, Nicoleta Lefter ar juca oricând cu Lars Von Trier. Dintre actriţe, şi-ar dori să împartă platoul cu Helena Bonham Carter. Top cinci filme româneşti din toate timpurile: ”Aurora”, “După dealuri”, “Toată lumea din familia noastră”, “De ce trag clopotele, Mitică?”, “Reconstituirea”.

Călin Stanciu Jr. – “Dacă mă dezbraci într-un context mişto, e ok!”

Data naşterii: 13 septembrie 1986.

Absolvent al Universităţii de Vest din Timişoara.

Actor al Teatrului Naţional din Timişoara şi colaborează cu Teatrul Odeon din Bucureşti.

A jucat în peste 10 spectacole de teatru, colaborând cu regizori precum Radu Afrim, Alexander Hausvater, Mihai Mănuţiu.

În film, a interpretat rolul lui Alex în „Anaconda 4 Trail of Blood”, în regia lui Don E. Fountleroy.

Călin Stanciu Jr. a primit vestea pe Facebook, deocamdată recunoaşte că e emoţionat şi nu ştie la ce să se aştepte de la “10 pentru Film”. La capitolul ce nu ar face pe un platou de filmare, actorul mărturiseşte că ar evita din start un text prost, în schimb, nuditatea ar depinde foarte mult de relaţia pe care o stabileşte cu cei cu care lucrează: “Dacă mă dezbraci într-un context mişto, e ok!”. Lui Călin, i-ar plăcea să lucreze cu Quentin Tarantino, Guy Ritchie, Scarlett Johansson, Rachel Weisz, Mina Suvari. Nu a văzut foarte multe filme româneşti, din ce-a văzut, i-au plăcut: “Moromeţii”, “Filantropica”, “Despre oameni şi melci”, “Love Building”.

Rareş Florin Stoica – ”Şi eu ce trebuie să fac?”

Data naşterii: 1 iulie 1989.

Absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. În prezent, este masterand anul II la UNATC la clasa lui Gelu Colceag.

În 2011 a început colaborarea cu Teatrul Naţional Bucureşti pentru spectacolul „Băiatul din ultima bancă”, în regia lui Cristian Theodor Popescu, rol pentru care a fost nominalizat în 2013 la Premiul UNITER pentru Debut.

Rareş Florin Stoica a fost uluit când a primit telefonul de la TIFF şi a întrebat: ”Şi eu ce trebuie să fac?”. Actorul se simte responsabil pentru că a primit o şansă pe care şi-ar dori-o mulţi: ”Faptul că eu sunt printre cei zece, mă face să mă simt responsabil pentru că ar fi putut fi altcineva în locul meu”. E puţin introvertit, ”am început să mă deschid de când am ajuns la Bucureşti, la Teatrul Naţional, de când am început să joc cu actori mari”. Şi-ar dori să-l întâlnească pe Paul Thomas Anderson (”Boogie Nights”, ”Magnolia”): ”E un regizor care lucrează foarte bine cu actorii şi se vede acest lucru în filmele lui. Poate că aş avea nevoie de o experienţă de genul acesta”. Dar şi la actori ştie ce vrea: “Mi-ar plăcea foarte mult să joc cu Al Pacino, foarte mult mi-ar plăcea”. Din filmele româneşti a nominalizat imediat “Poziţia copilului” – ”mi-a plăcut foarte mult”, pe locul doi: “Moartea domnului Lăzărescu” – ”foarte bun”, pe locul trei: ”Despre oameni şi melci” – ”mi-a plăcut foarte mult”.

Silvia Torok – ”Nu mi s-a răspuns”

Data naşterii: 20 februarie 1987.

Absolventă a Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj.

În timpul facultăţii a colaborat cu regizori precum Radu Afrim, la Teatrul Naţional Cluj Napoca, şi M.C. Ranin, la Teatru de Artă Deva.

Actriţă a Teatrului German de Stat din Timişoara.

Este nominalizată anul acesta la Premiul UNITER pentru debut.

Silvia Torok îşi dorea foarte mult să vină la TIFF: “Acum câteva luni, am scris un mail. Mă gândeam că joc şi în , care e acum în festival, şi poate am şi eu dreptul la o invitaţie. Nu mi s-a răspuns. Nu mi s-a răspuns. Nu mi s-a răspuns. Şi mă gândeam deja . Am un prieten care lucrează la TIFF şi acesta m-a anunţat că sunt în cei 10. Nu mi-a venit să cred!”. E foarte încântată de relaţia pe care a construit-o cu ceilalţi 9 actori şi training-urile la care a fost în cele câteva zile de festival. Îi place foarte mult Quentin Tarantino, ”adică supermult”, Almodovar, ”foarte mult”, ”şi îmi plac desenele animate, adică sincronurile, mi-ar plăcea foarte mult să fac asta. Cumva nu am avut încredere până acum să fac asta, dar în viitor…”.

Mihaela Trofimov – ”Mă bucur de tot ce mi se întâmplă”

Data naşterii: 6 februarie 1973.

Absolventă a Academiei de Arte „Luceafărul”, Bucureşti.

Actriţă a Teatrului „Maria Filotti” din Brăila. A colaborat cu Teatrul Foarte Mic din Bucureşti, Teatrul de Stat Oradea, Teatrul „Maior Gheorghe Pastia” din Focşani şi Teatrul independent „Unteatru” din Bucureşti.

În film, a jucat în următoarele producţii: „Joi”, regia Hadrian Marcu (2007), „Aurora”, regia Cristi Puiu (2010), „După dealuri”, regia Cristian Mungiu (2012).

Mihaela Trofimov era în maşină când a primit telefonul de la TIFF. A fost surprinsă şi bucuroasă: “Am răsfoit broşura cu cei 10 de anul trecut, dar îmi ieşise din minte, îmi tot propuneam să ajung la TIFF, dar ba nu aveam bani, ba nu aveam timp că eram prinsă într-un proiect sau altul”. Ar vrea ca cineva să-i vadă figura şi să o cheme la un casting. ”Măcar atât, mi se pare deja mult. Dacă e să fac film în urma întâlnirii ăsteia… Ne tot învaţă oamenii de aici că nimic nu e întâmplător, că dacă nu se leagă ceva acum, poate se va lega peste cinci ani, dar va cumva avea rădăcinile aici. Aşa că mă bucur de tot ce mi se întâmplă”. Dacă ar avea la dispoziţie toţi actorii pe care-i apreciază, ar închide ochii şi ar alege la întâmplare unul cu care să lucreze: ”Dar aş pune mâna şi pe următorul. E păcat să lucrezi numai cu unul…”. Ar lucra cu oricare dintre regizorii noului val: ”Mă fascinează naturaleţea lor, nu aş putea să aleg între ei”.

Irina Wintze – Vorbim peste cinci ani!

Data naşterii: 14 iunie 1963.

Absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“.

Actriţă a Teatrului Naţional din Cluj.

În 2007, a fost nominalizată la Gala Premiilor UNITER – Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal.

În film, a jucat în scurtmetrajele regizate de Cristian Pascariu: „Beţişoare Rock’n’Roll” (2010), „Dincolo de muntele meu” (2011), „După un an” (2012).

Irina Wintze a primit vestea că e invitata TIFF între normalitate şi bucurie. Când am întrebat-o ce aşteaptă de la această oportunitate, actriţa m-a invitat să-i pun această întrebare peste cinci ani, de altfel, în momentul în care sesiunea de interviuri s-a terminat, Irina ne-a invitat să ne vedem peste cinci ani. Cât despre nuditate: “Pot să-ţi spun că nu am o problemă pentru că nu o să mi se mai propună ever să fac aşa ceva! Poate doar domnul Dan Piţa ar putea să-mi propună…”. Despre actorii sau actriţele cu care ar vrea să fie colegă de platou, Irina ne-a mărturisit: ”Nu că aş vrea să fiu colegă de platou. Unul dintre regizorii cu care am făcut un pic de instructaj zilele acestea la TIFF, ne-a spus să facem orice să fim pe un platou, chiar dacă duci cafelele, eşti pe un platou, vezi cum lucrează ceilalţi. Înveţi enorm din faptul că-i vezi cum lucrează pe ceilalţi. Revenind la întrebare, aş vrea să-i văd cum lucrează, nu să fiu colegă de platou. Mi-ar plăcea s-o văd pe doamna Helen Mirren, Meryl Streep”. Nu poate face un top al filmelor româneşti, a recunoscut însă că “m-au atins filme ca , , ”.

Andi Moisescu, al 11-lea

La final, nu m-am putu abţine să nu-l întreb şi pe Andi Moisescu cum i s-a părut întreaga experienţă.

– Ce înseamnă pentru tine TIFF?

TIFF reprezintă, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mai buni ambasadori ai României. Unul cultural, fireşte, căci la capitolul asta stăm, de departe, cel mai bine.

– Ai mai fost la festival?

Am mai fost şi cel mai tare mă bucură să-l găsesc tot mai bine organizat. E una dintre cele mai bune dovezi ca şi-n România se poate. Cred că am şi-o explicaţie în acest sens. Ea are legătură cu Tudor Giurgiu şi puterea lui de-a mobiliza oameni în jurul unei pasiuni comune.

– Ştiu că ai avut un program destul de încărcat, ai apucat să vezi vreun film?

Anul ăsta, deplasarea mea la TIFF a fost strâns legată de câteva evenimente speciale alături de Mercedes-Benz România, în calitate de furnizor al maşinii oficiale a festivalului. Am avut foarte puţin timp liber, căci eu sunt de modă veche. Mă pregătesc temeinic înainte, indiferent cât de simplu pare un eveniment. M-am bucurat însă să văd ”Love Building” şi mai ales faptul că Dorian Boguţa, Alexandru Papadopol şi Dragoş Bucur au găsit o modalitate extrem de elegantă să spună atât de multe industriei, printr-un film.

– Ce te-a făcut să te alături proiectului ”10 pentru film”?

Cred în puterea noului. Şi mai ales în şansa pe care trebuie să i-o oferi. Am făcut eu însumi asta în cei peste 20 de ani de media şi n-am avut decât de câştigat. Aşa c-am agreat imediat ideea şi-am fost chiar bucuros să dau o mână de ajutor.

– Cum a fost pentru tine această experienţă?

A fost o adevărată bucurie, trebuie să recunosc.

– Ai mai veni şi anul viitor?

În mod sigur, o să revin la TIFF şi anul viitor.

Mioara Tronaru

Foto: Adrian Bulboacă