Adriana Ugarte, despre “Iubirile Croitoresei”

De: Cătălina Matei / 04.06.2014, 09:00
Adriana Ugarte, despre “Iubirile Croitoresei”
Este una dintre cele mai îndrăgite actriţe din Peninsula iberică, iar românii au putut-o admira deja prin inermediul serialului ”Iubirile Croitoresei”, difuzat de Euforia TV. Adriana are 29 de ani, iar personajul ei, Sira Quiroga, este reprezintă una dintre cele mai mari provocări din cariera ei. Detaliile le-am aflat chiar de la actriţă, printr-un interviu în exclusivitate.

„Iubirile Croitoresei” este o emoţionată poveste de dragoste şi trădare, un cocktail de aventuri, spionaj, glamour, haute- couture, agenţi dubli, toate petrecându-se pe fondul Războului Civil din Spania, dintre anii 1936-1939. Povestea o aduce în prim plan pe Sira Quiroga (Adriana Ugarte), o tânără croitoreasă, care decide să îşi asculte inima şi pleacă împreună cu bărbatul pe care îl iubeşte în Maroc.

– Cât au durat filmările şi în ce perioadă s-au desfăşurat?

Filmările au durat aproximativ şapte luni. Prima parte a lor a fost dedicată Marocului, în Madrid s-a dezvoltat partea de mijloc a serialului şi filmările în decorurile de interior. A treia parte, care reprezintă şi finalul poveştii Şirei s-a realizat în Lisabona.

– În prezentarea serialului, se spune că s-a filmat în 100 de locaţii din trei ţări (Măroc, Spania, Portugalia) şi s-au folosit peste 254 de decoruri pentru a se reda cât mai fidel atmosfera din anii ’39-’40. Unde ţi-a plăcut cel mai mult să filmezi?

Fiecare loc este special pentru mine pentru că îmi aminteşte de sentimentele Sirei, toate contribuie la armonia poveştii ei. Dar e adevărat că simt un ataşament special faţă de Maroc, încă din copilărie, datorită exotismului locurilor şi amabilităţii oamenilor de acolo. Toate secvenţele au complexitatea lor, pentru mine. Una dintre cele mai dure a fost trezirea Şirei din episodul 2: a fost o călătorie către singurătatea cea mai profundă.

– Sira poarta un număr de 34 de outfit-uri originale. A exista totuşi, o ţinută favorită?

Rochia mea favorită e cea albastră cu imprimeuri micuţe, albe, cea în care apar pe coperta ediţiei spaniole a cărţii scrise de Maria Duenas, care stă la baza serialului. Era super comodă, ca o a doua piele! De asemenea, mă încântă hijabul purtat de Şira în secvenţele din Medina (partea veche a oraşului). Îmi plăcea să mă simt apărată. îmbrăcată aşa simţeam multă intimitate şi mă puteam concentra foarte bine. Şi turbanele, taioarele cu sacou, pantalonii negrii cu croială masculină…. Totul!!! Totul!!

– M-a impresionat foarte mult vizual, a fost practic un şoc vizual, scena în care Sira era pur şi simplu „îmbrăcată” în pistoale. De câte pistoale a fost nevoie pentru acea scenă?

Da!!! Are un impact enorm, nu-mi amintesc exact câte erau, doar ca taate, mai puţin patru, erau reale. Deci, cântăreau mult şi puteai să simţi răceala metalului pe piele, pericolul: a fost un moment extrem de special.

– Sira Quiroga apoi Aris Agoriuq. Cât de diferite sunt cele două faţele ale personajului din „Iubirile croitoresei”?

Oricât de diferite ar părea, au acelaşi suflet, aceeaşi dorinţă de a visa, aceeaşi teamă să nu piardă controlul şi aceeaşi capacitate de compasiune fată de oamenii din jurul lor. Toate acestea fac din cele două faţete un personaj foarte interesant.

– Există vreo asemănarea între tine şi personajul pe care îl interpretezi în serial?

Da!!! Cred că importanţa pe care o dau iubirii pentru a-mi pune în mişcare viaţă întreagă, importanţa familiei, plăcerea de a-i asculta pe cei în vârstă, plăcerea de a „spiona”…

– De unde te-ai inspirat când ai construit personajul Sirei?

M-am inspirat în persoanele care au trăit războiul, cum e bunica mea, care m-a învăţat să şi coş de mică. De asemenea, în persoanele care au fost nevoite să-şi îngroape trecutul şi să înceapă de la zero o viaţă nouă cu o identitate diferită, în persoanele care au renunţat la ceea ce iubeau cel mai mult pe această lume şi acum încearcă cu disperare să recupereze ce au pierdut. Cred că am avut multe influenţe în acelaşi timp!

– Ţi-a fost greu să joci în scenele de dragoste din serial?

Nu… Adevărul e că a fost foarte frumos. Lângă mine au fost actori foarte blânzi şi drăguţi care şi-au interpretat rolurile cu multă generozitate.

– În ce fel te-a ajutat faptul că Maria Duenas, scriitoarea cărţii după care s-a realizat serialul, a făcut parte din echipa de scenarişti şi s-a aflat pe platoul de filmare?

Mi-a înlesnit mult munca, pentru că Maria este INIMA serialului şi pentru mine era vital ca fiecare cuvânt, fiecare gest al meu să-i fie ei pe plac. A fost o experienţă specială şi niciodată un voi uita încrederea pe care am simţit-o din partea Mariei Duenas. Este o femeie minunată!

– Care dintre personajele masculine din serial se apropie de idealul tău masculin?

Hahahaha! Presupun că idealul meu masculin este un mix între cei trei. Se poate?… Să visăm!!!

– Fiind aşa de convingătoare în rolul Sirei/Aris, te-ai fi văzut vreodată fiind „spion profesionist”?

Niciodată nu m-am imaginat că pe un spion profesionist, şi tocmai de aceea rolul m-a încântat. Are ceva din aerul acelor eroine ale căror investigaţii slujeau lupta împotriva răului şi a nedreptăţilor. Cred că Şira abordează în acest fel misiunea pe care o are, ca pe un mod de a-şi sluji ţară şi indirect pentru a avea grijă de mama sa. Această motivaţie îi dă puterea de a fi în fiecare dimineaţă Aris.

– În serial ai o relaţie complicată cu tatăl tău. În viaţa reală, cum te înţelegi cu familia ta?

Foarte bine! Sunt cei mai importanţi susţinători ai mei.

– Cum a reacţionat familia atunci când a văzut primele episoade din „Iubirile croitoresei”?

Păi, erau foarte emoţionaţi. Au trăit împreună cu mine intensul proces al filmării serialului. Aşteptarea de doi ani şi posibilitatea de a-l vedea gata în sfârşit a fost ca naşterea unui copil. Cred că au simţit bucurie şi relaxare.

– Care sunt planurile tale de viitor?

Încep filmările pentru un lung metraj foarte frumos: „Tiempo sin aire”, în insulele Canare. O poveste despre violenţă.

– E adevărat că talentul tău actoricesc e pur nativ şi că nu ai urmat cursuri de specialitate?

Am studiat artă dramatică la „Replika”, o şcoală poloneză din Madrid, şi apoi am continuat făcând cursuri de formare. Cu cât mai multe studii, cu atât mai bine!