Ce a păţit Nadine la Disneyland! Artista a fost în pragul unei crize de nervi!

Redacția / 24.02.2015, 17:50
Ce a păţit Nadine la Disneyland! Artista a fost în pragul unei crize de nervi!
Nadine s-a întors recent dintr-o vacanţă cu peripeţii în America! Îi merge bine cu trupa pe care se chinuie s-o pună pe picioare de ceva timp şi are planuri măreţe! Azi a împlinit o frumoasă vârsta şi ne-a dezvăluit cum sărbătoreşte!
– Nadine, azi împlineşti o frumoasă vârstă! Cum ai de gând să petreci de ziua ta?
 
Împlinesc 38 de ani. Părinţii mei nu au avut acest privilegiu şi nici sora mea, aşadar, azi, aici şi acum, la fel ca şi anul trecut, simt o mare recunoştinţă pentru cum îmi este viaţa şi pentru omul care sunt. Au trebuit să treacă mulţi ani ca să fac pace cu toate câte au fost, cu cine şi cum sunt, să mă uit în oglindă şi să îmi placă ceea ce văd, să pun capul pe pernă şi să îmi placă amintirile de peste zi, să fiu singură la o masă şi să pot fi singură şi împăcată cu mine. De ziua mea mi-am propus să ies cu prietenii seara, la Loft, şi să beau un cocktail care îmi place mie foarte mult, adică Cocktailul Cosmopolitan. 
 
 
 
 
Ai fost în prima vacanţă de familie cu băieţelul şi soţul tău. Cum a fost?
 
Tocmai ce ne-am întors din America. A fost prima noastră vacanţa cu copilul, care are acum patru ani. A fost mai simplu decât ne-am imaginat, din panica şi din stresul de cum îmi imaginam că o să fie călătoria cu copilul peste ocean, am plecat cu foarte multe bagaje la mine. Am avut trei genţi pline cu medicamente, haine, jucării, dvd-uri, crezând că Noah se va tăvăli pe jos în avion şi nu o să-i placă deloc, dar, spre surprinderea mea, copilul a dormit non stop. Am fost în Los Angeles, California, Marina del Rey. Am dus copilul la Disneyland şi am trăit groaza vieţii mele, după ce am plătit o grămadă de bani pe bilete şi mi-am dorit să ajungem acolo special pentru el. La o oră după ce am intrat la Disneyland, copilul meu mi-a spus că vrea acasă. Dar eu le-am “ordonat” atât soţului cât şi copilului meu să se simtă bine şi să se distreze, ca eu să le pot face poze, că doar nu i-am dus degeaba acolo! Singura persoană fericită de la Disneyland am fost eu. Mi-am cumpărat toate nebuniile, fulare cu Mickey Mouse, funde cu Minnie, iar Noah nu şi-a dorit decât o baghetă magică de 10 dolari. A fost groaznic! Copilul meu de patru ani nu a vrut să-l vadă pe Mickey! Eu am fost mai extaziată decât el! A zis că îl poate vedea şi la televizor. După această experienţă, le-am spus soţului şi copilului că o să-i torturez în fiecare an cu vacanţa la Disneyland până când o să-i placă lui Noah!
 
 
Foto: Publimedia – Mihai Dascalescu
 
 
Nu ai renunţat la muzică, din contră ţi-ai făcut o super trupă. Cum e? Aveţi concerte? Merge treaba?
 
Cu trupa mă chinui de trei ani de zile şi este realmente un chin pentru că trupa mea, având cvartet, inseamnă că fiecare partitură trebuie scrisă pentru fiecare instrumentist în parte, şi trebuie un orchestrator separat. Nu am ştiut în ce mă bag când am făcut-o, este multă bătaie de cap cu cvartetul. Răsplata este însă pe măsură atunci când sunt pe scenă şi cânt. Publicul nu se poate aşeza pe scaune de emoţie şi de trăire. Avem piese noi pe care nu le putem da încă pe post pentru că ne ia foarte mult să găsim maniera de  a le cânta întâi cu cvartet şi apoi cu trupă. Am piese de-ale mele pe care le cânt deja cu trupa.
 
 
Ai avut un concert de Valentine’s Day. Cum a fost?
 
Trupa mea este formată dintr-un cvartet şi o chitară, la care adăugăm colaboratori: toba, bass, clape, în funcţie de locaţie şi atmosferă. Ca artist, sunt înclinată spre dark şi inimi frânte. Mă adresez celor nostalgic cărora nu le-a ieşit cu iubirea.  Poza din material sugerează exact cui m-am adresat şi în acest an de Valentine’s Day. Cânt piese de-ale mele şi câteva cover-uri de la Florence and the Machines, Bjork sau Depeche Mode. Îmi iubesc trupa, mai ales că după 3 ani de chin, escroci, ghinioane şi muncă, acum , suntem uniţi, armonioşi şi  formăm o super gaşcă.
Avem multe piese ale noastre însă încă nu au sound-ul care să mă reprezinte ca artist. Tot caut orchestratori. Între timp, cântăm live şi rupem inimi, iar concertul pe care l-am avut pe 14 februarie a fost foarte bine primit de public, ceea ce ne face să mergem înainte.
 
 
 
În paralel cu muzica, te implici în diverse proiecte. Recent ai participat la o acţiune socială la Vizureşti. Care a fost aportul tău?
 
Am fost invitată la Clubul Mamelor din Vizureşti de Magda, Mariana şi Gina, trei mame ce au luat în mâini soarta comunităţilor. Aceste femei, datorită programelor fundaţiei Pact, au dezvoltat un grup de acţiune locală din care fac parte membrii comunităţilor, au învăţat să îşi identifice problemele din comunitate să găsească soluţii şi să acţioneze. Astfel au învăţat pentru ele şi pentru alţii cum se poate câştiga independenţa faţă  de sistemul asistenţei sociale şi totodată cum să îşi pregătească copiii pentru o Europă unită cu cerinţe competitive pe piaţa muncii. Femeile din Vizureşti, împreună cu  Habitat for Humanity, au adunat voluntari din comunitate şi au construit un after school la a cărui inaugurare am fost onorată să mă aflu. La inaugurare, Magda a spus că şi-ar dori să existe în satul lor un “club al mamelor”, le-am implorat să mă invite şi pe mine, promiţând că voi aduce plăcintă cu mere. În ianuarie, la scurt timp după, mă aflam deja în mijlocul lor, cu nefericita mea plăcintă cu mere (poveste lungă) , care nu s-a prea mâncat (din motive obiective) . Sunt membra celui mai cool club din care am făcut vreodată parte, “Clubul mamelor din Vizuresti”. Sunt recunoscătoare că am fost împreună, toate mame, vorbind despre planuri de viitor, îngrijorări, soluţii, copii şi plăcinte. Am fost înţelepte, profunde, amuzante şi emoţionate. Ne-am promis că ne vom vedea în fiecare lună. Abia aştept întâlnirea pe februarie. De data asta, plăcintă cu brânză… Uraţi-mi noroc! (mai bine lor):))
 
 
Dana Popa