Dragoş Muşat – Cu umorul distrăm poporul!

23 05. 2013, 12:00

– Care este meseria ta de bază? Şi cum ai ajuns la… umor?

Procuror, probabil? Sincer, nici nu ştiu exact – după ce am terminat Facultatea de Drept, am hotărât să plec în armata să mă gândesc ce vreau să fac în viaţă. Când m-am întors, ştiam: nu îmi voi continua carieră în Drept ci voi trăi din umor şi, într-o zi, din „vândut apă cu zahăr la copii”, cum a spus Steve Jobs despre publicitari.

– Când a început comedia sa se transforme într-o sursă de bani?

Devreme. La 16 ani am făcut împreună cu un coleg, de capul nostru, un ziar de umor – eram în liceu – şi aşa am câştigat eu primii mei bani, 110 lei, cu care mi-am cumpărat o pereche de sandale gri. Chestia asta m-a ţinut până acum, după cum se vede – mai puţin sandalele, care s-au rupt după vreo doi ani…

 

– Dar într-o ocupaţie legitimă?

E-hee, sunt bătrân în meserie: la 19 ani eram deja angajat în domeniul umorului, aveam şi salariu chiar! Am încercat să prestez cât pot eu de bine pe linia acesta: am creat „Jurnalul lui Tetelu”, pe care l-am scris fără oprire, săptămână de săptămână, timp de opt ani (iar astăzi, colegii din agenţia Propaganda, unde lucrez, mă strigă tot „Tetelu”!), am lucrat la începuturile revistei „Maxim” că desenator şi textier de umor, am câştigat concursul pentru găsirea numelui Radio Guerrilla, apoi am făcut ştiri de umor pe radio vreun an de zile, am făcut proiectul actualei reviste „Tabu”, care iniţial se numea „Lupeasca” şi era un fel de revista funny pentru femei, am scris şi regizat sketchurile de la prima televiziune online profesionistă din România, Happyfish.ro şi, în general, am încercat să fiu cât se poate de profesionist în această meserie.

 

– În momentul de faţă, ce personaj crezi că ţi se potriveşte cel mai bine?

M-aţi prins! Evident că îmi plac toate personajele pe care le fac şi la SRC şi la SDD, pentru că ăsta este un noroc pe care rar îl poţi avea în viaţă, să „faci” un personaj pe televizor, la cea mai vizionată televiziune din România. Dar aşa, între noi fie vorba, o să mă dau de gol: am o simpatie pentru personajul Frâncu, pentru că este complet sărit de pe fix! Chestia asta – ar zice unii – mi se potriveşte de minune… O fi bine, o fi rău? Nu ştiu sigur – dar încerc să îl fac cât mai bine, ca să ne mai şi râdem, nu? A, dar mai am o febleţe ascunsă, la SRC: profesorul gay de balet Gigi Maciuleanu. Mi-a plăcut la nebunie să îl fac, e mortal! Aici Toni este cel căruia trebuie să îi mulţumesc, pentru că el e cel care că m-a „văzut” capabil de aceste personaje.

– În afară de TV, te ocupi şi cu publicitatea. În ce proiecte eşti implicat în momentul de faţă?

În momentul de faţă, lucrez pe o paletă foarte largă de produse şi asta îmi place mult. Mai exact, în sfera mea de activitate – ceea ce noi numim „digital” – se află produse de la cozonaci la telefoane mobile, de la salam la mall-uri de shopping, firme de salubritate urbană, cafea, apă minerală etc, practic tot. Cel mai distractiv este însă la produsele pentru femei, unde trebuie să fac research printre colege ca să înţeleg ce-şi doresc ele cel mai mult. Odată a trebuit să mă dau cu cremă de faţă ca să înţeleg mai bine produsul! Şi mai fac o menţiune, îmi place să îmi dedic o parte din timp lucrului pentru fundaţii şi asociaţii de protecţie a copiilor, a animalelor sălbatice din circuri, încerc să ajut şi eu aici cât pot.

 

– Care au fost cele mai mari realizări alte tale că publicitar?

Am regizat primul clip viral comercial românesc care a depăşit un milion de vizualizări, am câştigat categoria „Cel mai bun viral” la premiile publicului de net pe 2011, „Cel mai bun viral” la Internetics 2012, „Cea mai bună campanie online a deceniului” la Ad’Or, „Cea mai bună campanie Online pe 2012” la festivalul Art Directors Club of România, unde am avut onoarea că juriul să acorde două trofee „Gold” în loc de unul, ambele pentru două lucrări ale mele. Ca să zic aşa, am umplut şi eu răftuleţul meu de premii din biblioteca agenţiei Propaganda, completându-i astfel pe colegii mei premiaţi anterior. De fapt, am vrut să nu-i fac de râs. Mă bucur că, astăzi, când zici „viral”, te gândeşti imediat la Propaganda – şi asta e o bucurie mare pentru un băiat angajat de un an şi jumătate în publicitate! Le mulţumesc şi aici că mi-au dat această ocazie.

 

– Ce nu-ţi lipseşte niciodată din geantă / buzunar / portofel?

Păi, telefonul meu mai deştept ca mine şi, obligatoriu, un pix de 0.3 cu tuş negru, făcut în Japonia, care, din păcate, nu se vinde în România. Mi le comand în străinătate şi mi le aduc prietenii, cu sacoşa, pe bune! Fără el, sunt mort! Nu pot lucra şi nu pot gândi dacă nu am acel pix, este cel mai bun instrument intelectual din lume! Nu îmi închipui lumea fără acest pix genial de la Muji, asta e. Sunt superficial, nu?!

 

Serviciul Român de Comedie

MIERCURI, 20,30, PRO TV

 

Spitalul de demneţă

JOI, 21,30, PRO TV