Cum să faci faţă bullying-ului verbal în şcoală

Bullying-ul, un fenomen care afectează pe termen lung copiii victime, martori complice sau agresori.

Dintre cei aproximativ 1.300.000 de copii aparţinând ciclurilor gimnazial şi liceal, 400.000 sunt excluşi din grupul de colegi, 325.000 sunt umiliţi în public, 390.000 sunt ameninţaţi cu bătaia sau cu lovirea, iar 220.000 sunt bătuţi în mod repetat de către colegii lor. Aşa arată statistica directă a cazurilor de bullying, un fenomen complex, ale cărui consecinţe afectează deopotrivă victima, agresorul şi martorul tăcut.

La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de ţări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unul raport  al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alţi elevi cel puţin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%.
Dar cifrele nu acoperă întreaga realitate a unui fenomen complex cu repercusiuni pe termen lung asupra dezvoltării psiho-emoţionale şi vieţii sociale ale tuturor actorilor implicaţi: victimă – agresor – martor.

Frica, umilinţa, complicitatea forţată, toate acestea creează un context psiho-social vulnerabil, în care relaţiile sociale sunt denaturate, iar încrederea, una dintre achiziţiile esenţiale ale unui elev, este fisurată şi compromisă.

Având la bază Studiul naţional privind bullying-ul în rândul copiilor al Organizaţiei Salvaţi Copiii, Parlamentul României a adoptat noi reglementări care interzic comportamentele de tip bullying în unităţile de învăţământ, bullying-ul fiind definit ca acea acţiune sau serie de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, menite să provoace disconfort fizic şi/sau suferinţă emoţională, care implică un dezechilibru de putere între agresor şi victimă, care se manifestă în mod repetat şi care are ca finalitate crearea unei atmosfere ostile, umilitoare, discriminatorii sau ofensatoare la adresa victimei.
Consecinţele psihologice în rândul copiilor victime ale bullying-ului sunt devastatatoare: depresie, ideaţie suicidară, concept de sine negativ, anxietate, vinovăţie, retragere socială etc. Totodată, consecinţele negative afectează nu doar sănătatea mintală a victimelor, ci şi rezultatele academice, precum şi motivaţia de a merge la şcoală şi de a învăţa.
Copiii agresori sunt şi ei expuşi la riscuri mari de a manifesta, ca adolescenţi şi tineri, comportament antisocial şi delincvent, dar şi la implicarea în comiterea de infracţiuni cu caracter penal, ca adulţi.

Copiii martori sunt, la rândul lor, victime tăcute, a căror dezvoltare socio-emoţională este afectată de o cultură a pasivităţii, fricii şi vinovăţiei difuze, deopotrivă.
Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România, a explicat ce înseamnă expunerea la agresiune şi frică, chiar în mediul în care copilul este pregătit să deprindă noi abilităţi de viaţă: ”Frica este unul dintre cele mai puternice şi mai toxice sentimente. Te paralizează, te face să îţi selectezi o ierarhie de priorităţi dictată de nevoia de auto-apărare, punând, astfel, între paranteze nevoile reale, acelea de interacţiune socială, de afirmare şi de validare socială. Iar atunci când vorbim despre fenomenul de bullying în şcoli, frica este sentimentul dominant. Agresorul vrea să inspire frica, iar aceasta din urmă blochează emoţional atât victima, cât şi copilul martor, care va duce cu el acasă sentimentul greu de a fi fost complice tăcut. Dar prima alegere de a interveni şi de a corecta situaţia aparţine adultului: părinte, profesor, consilier, pentru că de la ei copiii vor învăţa să îşi asume şi să fie responsabili pentru ceea ce fac sau nu fac”.

SEMNAL DE ALARMĂ
Dacă eşti profesor şi observi o situaţie de bullying, ce ALEGI să faci?
• Alegi să stai şi nu intervii deoarece copiii trebuie să înveţe să-şi poarte singuri de grijă?
• Alegi să apostrofezi agresorul, ruşinându-l şi ameninţându-l cu chemarea părinţilor la şcoală?
• Alegi să intervii calm, învăţându-i pe copii toleranţa, respectul, grija faţă de celălalt şi curajul?
Dacă eşti părinte şi copilul tău este implicat într-o situaţie de bullying, ce ALEGI să faci?
• Alegi să nu te implici deoarece consideri că este doar o fază în dezvoltarea copiilor?
• Alegi să învinuieşti copiii, şcoala, părinţii, comunitatea pentru ceea ce se întâmplă?
• Alegi să te implici, contribuind alături de copii, părinţi, şcoală, comunitate la crearea unui climat pozitiv bazat pe respect, grija faţă de celălalt, toleranţă şi curaj?
Dacă eşti copil şi observi o situaţie de bullying, ce ALEGI să faci?
• Alegi să te retragi şi să-ţi repeţi în minte faptul că fiecare este pentru el, fiecare trebuie să se descurce pe cont propriu?
• Alegi să te alături agresorului, în speranţa că nu vei fi hărţuit şi dorind să fii asociat cu brutalii clasei?
• Alegi să fii curajos şi să iei apărarea unui coleg, devenind astfel un Supererou?

În şcolile din România, soluţionarea cazurilor concrete de bullying de către structurile instituite în acest sens (comisii, comitete etc.) nu funcţionează şi nici nu pot deveni funcţionale, deoarece aceste entităţi nu dispun de organizarea şi competenţa necesare pentru asigurarea intervenţiilor specializate, individualizate şi adaptate particularităţilor grupurilor de copii, cu implicarea activă a elevilor, părinţilor şi membrilor comunităţii din care şcoala face parte.

Aceasta este una dintre provocările pe care Organizaţia Salvaţi Copiii o lansează prin campania Alege să te opui bullying-ului! – o campanie naţională ce urmăreşte să conştientizeze, să genereze o schimbare de atitudine şi astfel să prevină şi să combată comportamentele de bullying între copii.
Ce urmăreşte campania de comunicare?

Principalele obiective ale campaniei sunt:
• Conştientizarea nivelului crescut de manifestare a comportamentelor de bullying între copii, precum ş¬i a consecinţelor negative dramatice pe care bullying-ul le are asupra dezvoltării emoţionale a copiilor;
• Con¬ştientizarea nevoii de intervenţie integrată ¬şcoală-familie-copil, în vederea creării unui climat pozitiv în ¬şcoală, condiţie necesară gestionării comportamentelor de bullying;
• Îmbunătăţirea capacităţii de răspuns a şcolilor, în colaborare cu Ministerul Educaţiei, prin adoptarea unor mecanisme de prevenire şi intervenţie în diminuarea fenomenului de bullying, flexibile şi adaptate la specificul şi dimensiunea fiecărei şcoli;
• Informarea copiilor cu privire la rolul lor fundamental în apărarea victimelor bullying-ului şi în raportarea situaţiilor de bullying;
• Promovarea unor metode pozitive ş¬i eficiente de educare socio-emoţională a copiilor, victime ori agresori, atât pentru cadrele didactice cât şi pentru părinţi.

Galerie foto

Comentarii
ABONARE

Abonează-te la newsletter ca să primești cele mai noi informații