Gabi Jugaru – “Criza m-a afectat şi mă afectează enorm”

09 03. 2011, 11:58

– De câţi ani faci farse… „în mod
organizat”?

Farse?! Fac de foarte multă vreme… şi cred că este unul dintre
puţinele capitole din viaţa mea la care sunt foarte organizat! Dacă
vă referiţi la „înregistrate” pentru TV, atunci primele le făceam
prin 1994 la TV Europa Nova Iaşi. Dar cu resurse foarte
restrânse…

– Impozit plăteşti?
Da, plătesc şi impozit, ca toţi românii, pe tot ceea ce reprezintă
venit… şi plecat… către stat!

– De unde îţi vin ideile?
Eu întotdeauna lucrez cu materialul clientului şi la comandă,
farsele sunt unicat, croite după tipologia fiecărei „victime”. Am
grijă să fac tot timpul ceea ce trebuie ca să rămânem, eu şi
colegii din echipă, prieteni cu victimele noastre!

– Până acum, ce păcăleli nu ţi-au ieşit?
Toate păcălelile îmi ies, singura condiţie este să-şi ţină gura
complicii… Au fost cazuri în care, mult prea entuziasmaţi că vine
Jugaru să facă o farsă, au „răsuflat” către prea mulţi cunoscuţi şi
am fost luaţi ca din oală când ajungeam să făcem farsa… dar
foarte puţine, maximum 4-5 în 12 sezoane!

– Cât de tare te-a afectat criza?
Criza m-a afectat şi mă afectează enorm, trebuie să recunosc! În
primul rând, numărul zâmbetelor de pe faţa românilor a scăzut
incredibil de mult! Noi suntem o naţie care obişnuia să facă haz de
necaz în orice situaţie… dar se pare că ne-a ajuns cuţitul la os,
iar osul e deja fracturat! Pe plan personal, trebuie să recunosc că
am avut un an groaznic, eu însumi mi l-am făcut atât de greu.
Faptul că fiica mea, Miruna, nu mai este lângă mine, ci la 200 de
km, este cel mai groaznic lucru din viaţa mea. Aş da orice să-ntorc
timpul înapoi şi să repar totul, dar, probabil, e prea târziu… Cu
toate astea, am o obligaţie faţă de telespectatorii care, în anul
de pauză, m-au întrebat permanent „Când apari, bre, că ne e dor de
mata!”.

– Cum ţi-ai asigurat veniturile în perioada în care n-ai
mai apărut la TV?

Cei cu care am colaborat şi colaborez armonios sunt prietenii mei
de la Radio Braşov. Farse la radio fac doar acolo, de mai bine de
un an. Iar mai nou, fac la Naţional FM o emisiune incredibil de
rapid primită de ascultători, „Antistres”, cu Denis Ciulinaru, un
mai vechi prieten de-al meu. În rest, foarte greu, ca toată
lumea…

– Ce vom vedea la „Joker”, noua ta emisiune?
În fiecare joi, de la 20.15, la Naţional TV, veţi vedea o oră şi
jumătate de farse, de obicei trei farse pe ediţie, farse reale
100%, aşa cum doar la Jugaru&Co vedeţi! Iar dacă vreţi să
faceţi cuiva un astfel de cadou, trebuie doar să trimiteţi un mail
la farse@nationaltv.ro.

– Crezi că ai putea să joci într-o telenovelă? Dar într-o
tragedie?

Sunt sigur că pot intra în pielea personajelor, fie tragedie, fie
telenovelă. Din păcate, cu faţa mea nu mai pot apărea în farse…
Dar în primul sezon de farse am jucat diferite roluri.
Telespectatorii, prin audienţele înregistrate, au dat o notă bună
prestaţiei mele actoriceşti… Mai greu mi-ar fi să joc într-o
piesă de teatru, pentru că ar trebui să învăţ un text pe de rost…
de unde atâta timp?!

– La un moment dat, cochetai cu muzica: cântai şi cu o
trupă… Ce s-a întamplat cu acest proiect?

Povestea asta cu muzica e ca şi cea cu băutura… e bună doar dacă
te ţii de ea! Iar eu nu mai am timp să fiu şi impresar, chiar dacă
ar trebui să fiu propriul meu impresar…


– Ce-ţi fac fetele?

Roxana, cea mare, este în anul I la master, în Iaşi, oraşul
sufletului meu, în care mi-am petrecut 25 de ani din viaţă, unde am
întâlnit-o pe Dana, unica iubire din viaţa mea, unde s-a născut
Miruna, fiica mea cea mică. Ea, mezina, este în clasa a III-a şi e
supertalentată, face dans sportiv de câţiva ani buni, acum
cochetează şi cu teatrul şi cu alte activiăţi extraşcolare, dar are
timp liber şi pentru păpuşi, nu de alta, dar copilăria trece foarte
repede! Îmi iubesc fetele ca un disperat, le doresc tuturor
părinţilor copii atât de buni cum am eu!

– Te-ai imaginat vreodată bunic? Cum crezi că vei fi în
această ipostază?

Dacă Roxana se enervează, mâine-poimâine deja o să capat calitatea
asta fără prea mare efort din partea mea! Doar că nu ştiu cum o să
mă mai împart. Dar va trebui să mă descurc, în viaţa mea nu a
existat „nu pot” ci „nu vreau”…

– Ce ţi-ar plăcea să încerci, din tot ce n-ai experimentat
până acum?

Sigur nu sex cu bărbaţi, nu sporturi extreme… pentru că vreau să
ajung bunic!