Hip hop-ul nostru cel de toate zilele

29 05. 2008, 11:20

La inceput, prin anii ’90, curentul hip-hop constituia oportunitatea de a spune ce gandesti prin rime bine alese si dezvolta o adevarata “cultura de strada”.

Era libertatea obtinuta la revolutia din ’89, pe care niste baieti, un pic mai timizi la inceput, o foloseau intr-un mod practic, spunand tot ce gandesc si ce ii deranjeaza.

Astfel, hip-hop-ul a primit “unda verde” pe teritoriul tarii noastre, Romania simtind pentru prima data in istoria sa influentele acestui gen muzical care, in SUA, aparuse inca din anii ’70.

Cel mai important lucru a fost acela de a putea sa te folosesti de cel mai important articol din noua Constitutie: dreptul la o libera exprimare, la opinie proprie si necenzurata (acum exista CNA-ul, pentru o cenzura constructiva, desi poate uneori abuziva).

Au aparut in diverse puncte cardinale din Bucuresti gasti care s-au transformat in trupe si evident in “poeti de cartier".

Imi amintesc si acum ca Unq Sapro, din cartierul Berceni (deci, in Sud), care a infiintat trupa Morometzii, imi cerea un casetofon mono, ca sa il cableze la o statie improvizata pentru a incerca sa se afirme astfel pe acest tronson muzical care tocmai incepea sa se dezvolte…. incet, dar sigur.

In Est, Mr. Juice, Uzzy si Daddy Caddy, adica trupa B.UG. Mafia (fosta Black Underground), alaturi de Marijuana, au facut legea strazii in ritmuri de hip-hop, de "dupa blocurile gri”.

Apoi, au luat sub “aripa” lor doi baieti pe care i-au crescut si i-au promovat, devenind mai mult decat notorii: Puya & Sisu, alias La Familia, care promovau “cultul Balta Alba- Salajean”.

Ulterior, “parintii” si “copiii” s-au certat, mai ales pe numele trupei La Familia, Sisu a fost implicat in scandaluri cu droguri, dar acum sunt pe cale de a-si reveni si de a merge mai departe.

„Rapsodia efectului defectului” este primul album hip-hop din Romania, fiind lansat de trupa R.A.C.L.A. in anul 1995.

Au urmat, in acelasi an, Parazitii cu „Poezii pentru pereti” si B.U.G. Mafia cu albumul de debut, intitulat „Mafia”.

Abia peste un an, succesul vanzarilor obtinute de pe urma albumului i-a adus trupei Parazitii un contract cu o casa de discuri, Digital Record.

Aceste formatii au introdus conceptul de piese lucrate special pentru un album, reusind sa puna bazele hip-hop-ului romanesc, care a prins radacini si s-a dezvoltat uluitor.

In ceea ce priveste posturile de radio si TV, fenomenul a avut de castigat atunci cand acestea s-au implicat, desi au fost distante la inceput, ignorandu-i pe rap-eri, din cauza versurilor vulgare, de cele mai multe ori.

Consiliul National al Audiovizualului (celebrul C.N.A.), a avut un rol pozitiv, determinant chiar, pentru ca “a lasat-o mai moale” cu cenzura, motiv pentru care piesele trupelor au inceput sa fie difuzate pe posturi de radio, precum Pro FM, Radio Contact sau Radio 21.

Pe scena muzicala au aparut si apar mereu trupe care se consacra sau nu, dar una s-a desprins prin calitatea muzicii si a textelelor penetrante, inca de la debut, dar si prin longevitate: Parazitii.

Cheloo si Ombladon l-au cooptat pe FreakaDaDisk (ex-Morometzii), care "mangaie" si acum platanele ca si cum s-ar fi nascut DJ.

Si Rimaru (cu sau fara R.A.C.L.A.), dupa cum ii spune si numele, sau Codul Penal, Ghetto-Daci, Rraku, Da Hood Justice, Il-egal, K-gula, Delikt, Zale ori Bitza erau si sunt buni “imblanzitori” de litere, gasind mereu rima potrivita si reusind sa spuna exact ce au de spus.

Incet, incet a disparut si ideea de trupa din cartier, care reprezinta o zona sau alta, hip-hop-ul a devenit o adevarata industrie, iar unele trupe au devenit un brand absolut.

Acum se canta pe bani multi si frumosi, versurile nu mai reprezinta doar frustrari ale tranzitiei post-revolutionare, ci exprima marile problemele sociale ale romanilor.

De exemplu, Parazitii au acum, dupa integrarea in UE, un “Mesaj pentru Europa”, Morometzii striga “Romania, trezeste-te!”, iar B.U.G. Mafia ii blameaza “Romaneste“ pe politicienii nostri:







Asa cum haiducii isi strigau nemultumirile in balade, asa si hip hop-ul asigura, multi ani mai tarziu, prin versurile sale bine alese, un razboi verbal contemporan contra autoritatilor.

Vremurile s-au schimbat, dar nemultumirile sociale si politice raman in continuare, astfel ca trupele care au supravietuit pe aceasta piata muzicala delicata continua sa isi cante pasurile, intr-un mod mai mult sau mai putin elevat.