Horia Roman Patapievici – Argument pentru cultură

19 05. 2008, 00:00

– Cum este primită emisiunea de către telespectatori?
Avem parte de un feedback subiectiv. Astea sînt mesajele pe care le primesc eu personal sau cunoscuţii mei. Ceea ce în termeni sociologici este un eşantion nereprezentativ. Cît despre audienţe, la TVR Cultural, emisiunea mea are rating-ul cel mai bun. Poate şi pentru că ”Înapoi la argument” este un format care iese complet din tiparul emisiunilor despre cultură. Este o emisiune care refuză în mod polemic trend-ul actual al emisiunilor de la TV, care trebuie să fie mişcate, agitate, cu filmări de sus în jos. Emisiunea mea este un talkshow în care accentul cade pe atmosfera care se creează între cei doi invitaţi prezenţi în studio. O emisiune reuşită pentru mine este o emisiune în care ceva de ordinul sufletului, ceva de ordinul afectului, al cordialităţii de dincolo de cuvinte ori de dincolo de idei, trece dincolo de ecran. Eu construiesc argumentul unei cărţi sau al unei poziţii, întotdeauna, încercînd să scot sufletul din acest argument.

– Ce urmăriţi la televizor?
Eu sînt într-un dezacord în ce priveşte felul în care se practică televiziunea. Consider că televiziunea şi-a ratat complet sarcina pe care ar fi putut să o aibă. Am o repulsie fizică faţă de emisiunile de prezentare a presei, de exemplu. Revista presei este făcută catastrofal mergînd de la huliganic pînă la neinteresant. Nu vreau să dau nume pentru că am făcut-o în mai multe rînduri şi m-am trezit ”zugrăvit” de huliganii de presă televizată în tot felul. Emisiunile de divertisment sînt o oroare. Mă indignează în multe feluri: intelectual, moral, spiritual, sufleteşte, religios. Este scandalos!

– Dar cei care decid grila de program spun că asta îşi doreşte publicul…
Asta impun ei! Publicul vrea ce este educat să vrea. Este opţiunea lor filosofică, este opţiunea lor religioasă, este opţiunea lor morală. Aceşti realizatori de grilă merg pe ideea că omul este o fiinţă primară care reacţionează doar la stimuli primari, adică la distracţie.

– Există ceva, totuşi, care vă place la televizor?
Nu-mi plac nici emisiunile de ştiri pentru că nu disting informaţia de interpretare. În Germania, se spune că, dacă iei un tabloid şi-l storci, curge sînge din el. Dacă iei programele de ştiri ale televi­ziu­nilor noastre şi le storci, ies sînge, violenţă şi vulgaritate. Îmi plac televiziunile de nişă, mă uit la Mezzo, deşi şi aici aş avea o obiecţie. La TVR Cultural îmi plac filmele, unele emisiuni culturale şi anumite documentare. Ce vreau eu de la televiziune este să mă informeze. Nu-mi doresc să-mi umple viaţa sufletească, asta o fac eu.

– Cum vedeţi televiziunile peste 10 ani, să zicem?
Se vor schimba radical sau vor fi abandonate.

Argument pentru papion

– Sînteţi înconjurat de multe cărţi, atît la birou cît şi acasă. Citiţi orice?
Am remarcat că aveţi o carte despre pescuit… Nu chiar orice. Eu nu sînt pescar, sînt împotriva pescuitului. Însă am citit cartea lui Mălin Muşatescu – ”Odiseea pescuitului digital”. Este o monografie despre pescarul de spinning. Mai bine spus, am răsfoit-o ca să-mi fac o idee despre ea – e un tratat, e o carte ştiinţifică despre acest pescuit. Mie îmi plac animalele, nu vreau să le omor.

– Aveţi vreun animal de companie?
Nu, din păcate. Stau în condiţiile impuse de Ceauşescu cetăţenilor Romăniei, în obişnuita cutie de chibrituri, în care se aude cînd se trage apa la vecini, unde mirosurile sînt comune. Nu aş putea să chinui un animal în astfel de condiţii.

– Care este povestea papionului pe care îl purtaţi mereu la televizor?
Nu mi-a plăcut niciodată să port cravată, iar cînd a trebuit să intru în situaţii oficiale, am adoptat papionul, care este şi un manifest retro. În anii ’50 şi ’60, în toată Europa s-a purtat papion, dar asta s-a uitat. Iar acest accesoriu vestimentar se purta şi în situaţii casual. În Anglia, de exemplu, intelectualii de un anumit tip purtau faimosul veston englezesc şi un papion simplu. Era o modă foarte frumoasă de care eu nu vreau să uit. Pînă în ’89, am fost consumator de ţigări. Acum, savurez trabucuri… e, mai degrabă, un răsfăţ cultural.

Paparazzi vs. Patapievici

– Aţi apărut într-o revistă de paparazzi, alături de Marcel Iureş. Sînteţi o vedetă?
În nici un caz. Este o agresiune gravă. Există unii oameni care se comportă ca nişte vedete. Aceştia frecventează locurile de vedete şi îşi asumă anumite riscuri, printre care şi cel de a fi fotografiaţi de paparazzi. Eu nu sînt o vedetă, nu mă comport ca o vedetă, sînt un om retras, un om privat.

– Ce faceţi în vacanţe?
Călătoresc greu şi după prospec­ţiuni serioase. Mi-ar plăcea să merg în Italia, dar întîrzii să fac această excursie pentru că trebuie, mai întîi, să-mi fac o pregătire: ce am de văzut în fiecare sat din Toscana, ce biserică vreau să văd, trebuie să-mi scot din fişe unde vreau să ajung. Ca un cititor disciplinat, îmi fac fişe la aproape orice citesc.

– Unde v-ar plăcea să trăiţi, în afară de Romănia?
În situaţia în care viaţa mea ar fi ameninţată şi ar trebui să plec din ţară, singurul loc în care aş vrea să trăiesc este Germania. Este o ţară conservatoare, în care oamenii încă mai sînt credincioşi şi se salută pe stradă, sînt foarte discreţi şi au bere extraordinar de bună, pe care ţăranii o fac în gospodăria lor.

Înapoi la argument
joi, 20.00,TVR Cultural