Mihai Călin – Când norocul bate la uşă…

– Când ţi-a bătut, cel mai recent, norocul la uşă?

În general, “relaţia” mea cu norocul nu este foarte recunoscută. Eu, cel puţin,  nu  cred în norocul care pică din cer. Cred că noroc am avut de când m-am născut şi până acum. Consider că sunt norocos pentru familia în care m-am născut (părinţi, bunici), consider noroc familia pe care mi-am făcut-o (soţia şi copilul), pot să numesc noroc anumite întâlniri profesionale. Dar nu categorisesc anumite întâmplări punctuale ca fiind “noroc”. Noroc, în sensul de a câştiga ceva anume, fără efort, fără a acţiona, nu am avut.

– Ai lipsit ceva timp de pe micul ecran… Cât de dor ţi-a fost de televiziune?

Nu pot să zic că mi-a fost dor, pentru că nu am lipsit total. De vreo zece ani nu am mai prezentat emisiuni TV, dar timp de cinci-şase ani am jucat diverse roluri. În acelaşi timp, meseria mea de actor de teatru îmi umple suficient viaţa. În toţi aceşti ani, a fost întâlnirea cu publicul de teatru. Nu am conştientizat o anumită lipsă, dar că îmi pare bine că fac acum alte lucruri. Din când în când, am nevoie să schimb proiectele, că orice om.

– Cum e să prezinţi un show de cultura generală după aproape 20 de ani de la “Ştii şi câştigi”?

Foto: FotoPublimedia

“Ştii şi câştigi” a fost emisiunea care mi-a plăcut cel mai mult. Eu sunt un tip foarte curios şi vreau să aflu cât mai multe lucruri, din cât mai multe domenii – arta culinară, sport, istorie. Şi mă simt bine într-un format care implică testarea unor cunoştinţe. E drept că acest format, “Norocul îţi bate la uşa”, e puţin altfel, nu e doar un concurs de cultura generală. Implică mai multă interacţiune cu oamenii şi mai multă tensiune.

– Cât de mult te-ai schimbat tu în acest răstimp? Şi cât de norocos ai fost în această perioadă?

 “Ştii şi câştigi” a fost prima emisiune în care am apărut în decembrie 1995 şi a durat până în prin ’96 –’97. Au trecut aproape două decenii de atunci. Ca orice om, în intervalul acesta lung de timp, m-am schimbat foarte mult. M-am maturizat, că nu pot să zic că am îmbătrânit (râde). Până la 46 de ani,  e o schimbare, faţă de 28! Am dobândit experienţă în meseria mea de actor, am o familie şi responsabilităţi. Nu doresc să dau timpul înapoi, mă simt bine la vârsta mea, cu familia mea.

Am avut norocul să joc în diferite teatre, să iau un concurs la Teatrul Naţional, să fiu angajat la Teatrul Naţional şi să am roluri. Însă, ca şi pentru alţi oameni care fac meseria asta, au fost şi perioade mai puţin faste, mai puţin interesante. Am fost şi pe val, şi sub val… Lucruri amestecate. Dar, în general, mă consider un om fericit cu ce am dobândit, că experienţe umane şi realizări profesionale, în aceşti 20 de ani.

– Revenind la formatul emisiunii, cât de tare te-ai distrat, până acum, la filmări?

Partea de distracţie e mai mult în prima parte a emisiunii, când te întâlneşti cu tot felul de oameni, unii mai haioşi, alţii mai morocănoşi, şi încerci, în 30 de secunde să le trezeşti interesul şi să-i faci să accepte să intre în joc. În partea a doua, când oamenii concurează pentru nişte sume mari de bani şi trebuie să mizeze pe un lucru din casă, nu prea e distracţie! O să vedeţi multe momente tensionate. Emisiunea  e un amestec de reality şi quiz show.

– Până acum, care a fost cel mai valoros obiect pe care l-a pus drept miza vreun concurent?

O maşină. Ce-i drept mai vechiuţă, dar e o maşină!

– Cât de mult crezi în vorbă “ Omul îşi mai face norocul şi cu mâna lui”?

Este adevărată vorba asta!

Foto: Kanal D

– În afară de televiziune, în ce alte proiecte mai eşti implicat acum?

Cele mai importante proiecte ale mele sunt “Furtuna” şi “Butoiul cu pulbere” – cele mai recente premiere – care se joacă la Teatrul Naţional,  şi “Duşmancele”, o poveste de dragoste, care se joacă la Teatrul Evreiesc. Am avut două premiere cinematografice, în acest an, “Roxanne” în regia lui Vali Hoţea şi “America, venim!” în regia lui Răzvan Savescu.

– Dar cu “meseria” de tătic cum te descurci?

Eu zic că foarte bine. Încerc să am cât mai mult timp liber pentru a-l petrece cu familia. Matei este un băieţel foarte vesel: ne distrăm împreună, mergem împreună la baschet –  îmi place să îl văd pe Matei cum joacă baschet.

– Şi la ce te uiţi, în general, la TV?

Mă uit la emisiuni despre istorie, despre natură sau animale. La filme mă uit mai rar. Nu am timp, nu prea am des ocazia să văd un film întreg.

Cătălina Matei