Poveste de suflet…

Cand Adriana l-a întalnit pe Marius, a simțit ca viața ei de-abia începe! Se aflau la o petrecere, data de sora Adrianei, și erau acolo mulți colegi de-ai ei. Marius era genul de om care știa sa faca o femeie sa se simta într-adevar bine. Au dansat, au glumit, au ras, s-au plimbat de mana pe strazi pana ce au ajuns la el acasa, unde ea n-a putut rezista ispitei…

A doua zi a condus-o acasa, a ramas ca îi va da un telefon și se vor reîntalni… Totul parea de-a dreptul promițator.

S-au întalnit așa toata vara! Erau tineri, frumoși și se iubeau, fara nici-o grija! În august, au fost chiar și cateva zile la mare. Adriana mai avusese prieteni „serioși”, „de durata”, dar toți au trebuit sa duca multa munca de lamurire pana sa înceapa o relație. Se mira și ea cum de cedase atat de ușor, de data asta. Dar Marius era un barbat absolut irezistibil, cu un farmec aparte, dat de ochii mari și caprui, de privirea profunda, sau poate de acel extraordinar simț al umorului. Adrianei i se citea fericirea pe chip, arata parca mai frumoasa și mulțumita ca niciodata.

Cand și-a dat seama ca e însarcinata, s-a bucurat sincer. Avea deja aproape 30 de ani, i se parea ca deja e momentul sa aiba un copil, sa se stabileasca la casa ei… Și era convinsa ca și el va simți la fel.

Cand a aflat, însa, Marius nu a reacționat deloc conform așteptarilor. El avea cu totul alte planuri: primise o oferta extrem de tentanta de a lucra în strainatate. Așteptase de cand se știa o asemenea ocazie! Nici nu se gandea sa ramana în țara, mai ales constrans. Ea nici nu se gandea sa plece cu el, avea un serviciu stabil, un salariu foarte bun, și nu era într-o condiție fizica potrivita unei astfel de „aventuri”. El a plecat imediat. Îi scria și îi povestea ce face acolo, ca și cum nu s-ar fi întamplat nimic. Adriana nu i-a raspuns la nici o scrisoare.

A nascut în mai, prin cezariana, un baiețel frumos și sanatos. Știa deja de la ecografie ca va fi baiat, și se hotarase sa-l boteze tot Marius. Nu se putea abține sa nu-l iubesca, în ciuda a tot ceea ce i se întampla; înca mai spera într-o minune, deși era conștienta ca pentru el e mai bine acolo.

În ziua în care trebuia sa iasa din spital, s-a întamplat minunea! Marius a fost cel care venise sa o ia acasa. A venit razand, fericit, ca și cum ar fi fost alaturi de ea în tot acest timp, și i-a povestit cum a strans deja ceva bani, cat sa porneasca o mica afacere care sa le asigure viitorul, și ca nu poate rezista departe de casa, așa ca s-a hotarat sa se întoarca definitiv. Cand a vazut copilul, chiar a plans… I-a explicat Adrianei ca îi era teama ca nu-i va putea oferi copilului tot ce-i trebuie, dar acum știa ca poate, și știa ca îi iubește prea mult pe amandoi ca sa poata sta fara ei.

Au facut și nunta, și botezul în aceeași zi. În ziua în care împlineau doi ani de cand se cunoscusera.

Acasa Magazin