Se întorc morţii acasă

De: Nicoleta Nicolae / 29.07.2014, 12:00
Se întorc morţii acasă

Cornel Constantin Ciomâzgă, unul dintre cei mai importanţi publicişti ai anilor ' 90, întemeietor şi director al unor publicaţii şi al primelor posturi de radio private din România, profesor la Facultatea de Jurnalism, mentor al unor mari gazetari de astăzi, se retrăgea în urmă cu 14 ani în chiliile unor mănăstiri pentru a ieşi de acolo cu o carte care avea să spargă tiparele, devenind best seller în foarte scurtă vreme.

Cartea sa "Lucrarea" a fost declarată "cel mai căutat roman postrevoluţionar", tirajele epuizându-se cu rapiditate de fiecare dată.

Timp de zece ani scriitorul a stat din nou ascuns prin sihastrii şi locuri tainice, numai de el ştiute, pentru că acum să revină cu o nouă carte ce se anunţă a fi cu mult mai răvăşitoare decât prima.

Un subiect "împrumutat  tot din realitate", cum zice autorul, având ca personaje principale un călău şi victimă sa. Un fost torţionar comunist şi cea mai opresata victimă a lui, întâlnindu-se după zeci de ani, fiecare cu viaţa să incredibilă, spre a trăi împreună o experienţă de legendă.


           
                                                 "SE ÎNTORC MORŢII ACASĂ"


                              O întâmplare odinioară reală şi nişte personaje cândva aievea.  

Un proiect complex că partitura literară, având în compoziţie poveste, învăţătura şi pildolologie creştină.

                                      Cine sunt acei morţi care se întorc acasă?
            
Este vorba mai întâi despre un om care trece prin experienţa unei morţi clinice neidentificate ca atare şi care, prin şăgalnica nebăgare de seamă a celor apropiaţi, ajunge de-a dreptul în mormânt. Experienţa această teribilă a mormântului, şi-o istoriseşte, în mic, pe scările metroului, acolo unde făcea un popas, istovit de toate tevaturile la care era supus pentru ca să iasă din evidenţele morţilor şi să reintre în evidenţele viilor.

Societatea neavând atunci că şi acum legislaţie pentru astfel de situaţii. Dar dialogul nostru avea să continue vreo trei ani, vorbind, desigur, despre moartea lui, dar mai cu seama despre viaţă. Despre experienţa din mormânt, dar şi despre drumul până acolo. Descoperind, astfel, că omul fusese unul dintre cei mai aprigi torţionari ai regimului comunist.

Cartea dezvăluie ce-a însemnat asta, intrând prin toate cotloanele vieţii lui, din copilărie până într-o zi când aflăm că torţionarul ajunge să se spovedească la un bătrân duhovnic care fusese cândva, cu 36 de ani în urmă, nici mai mult nici mai puţin decât cea mai opresata victimă a lui. De aici intră în litera cărţii cel de-al doilea personaj principal, cu experienţa lui incredibilă, trăită 21 de ani în temniţă, dar şi în afara ei, într-o monastire.

După temniţă amintesc doar întâlnirea lor cutremurătoare, unde, în timpul spovedaniei torţionarul nu-l recunoaşte pe bătrân, dar acesta şi-l reaminteşte şi, că duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora şi cum i-a întocmit lui însuşi un fals dosar, urmare căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnică. Este un moment. Nu? Este un examen! Aşa-i?

Este o carte pe un subiect amplu şi complex. Un subiect de-a dreptul terifiant, termenul, de data aceasta, nefiind nicidecum unul de marketing. Este un demers literar care a gestat 23 de ani. Aproape un sfert de veac! Grăunţa lui fiind un articol publicat în anul 1991 în revistă Tinerama.

 Cornel Constantin Ciomâzgă

                                                           Cornel Constantin Ciomâzgă             

Scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă s-a aplecat asupra acestei partituri literare astfel încât să poată nădăjdui că ar putea fi de folos, în aceste vremuri meandrice şi neguroase, multora dintre aceia care au auzit poate vorbindu-se despre lucruri de felul acesta, dar sigur nu dintr-o astfel de perspectivă.

Mai cu seamă că torţionarul trăieşte până la urmă, într-un anume fel, experienţa unei convertiri spectaculoase. Înţelege într-o zi ce înseamnă iubirea, iertarea, sensibilitatea, bunătatea şi alte asemenea "bagateluri" care pentru el nu existaseră nici măcar în vocabular.

Cartea mai vorbeşte şi despre România. Despre o Românie necunoscută din punct de vedere cultural şi duhovnicesc. Despre o Românie rău cunoscută ca factologie şi efect moral a celor petrecute în perioada comunistă. Şi despre o Românie nerecunoscută pentru cele cu adevărat bune şi importante.