Singurul oradean din ATP este pe drumuri 11 luni pe an

Schimbul de lovituri este atât de rapid încât spectatorii risca sa ramâna cu gâturile sucite pe marginea fileului.

Jucatorii nu își simt nici mâinile, nici gâtul uscat, nici transpirația șiroindu-le pe fața. Izbita, mingea pocnește salbatic, ca o inima gata sa explodeze. Repede, tot mai repede, imposibil de repede. Brusc, se lasa o liniște de infarct.

„Aut! 40-30 pentru Mlendea!”, striga arbitrul. „O sa câștig! Știu unde vrea sa dea dupa cum ridica racheta”, își spune tânarul în gând…

La 20 de ani, Andrei Mlendea este primul oradean care a reușit sa patrunda în clasamentul ATP al asociației mondiale a jucatorilor profesioniști de tenis.

Între avioane

Andrei circula mai mult decât poșta rapida. Începutul unei saptamâni poate sa-l prinda foarte bine în Germania, pentru ca în week-end sa fie în Egipt, iar peste o saptamâna în Croația.

„Încerc sa nu ratez nici un concurs unde pot câștiga puncte ATP”, spune Andrei.

Jucator profesionist, tânarul e mai mult pe drumuri. „Au fost cazuri când am venit de pe drum, am stat 3 ore acasa, cât m-am schimbat, am mâncat ceva și am plecat iar pentru o luna”.

Cap la cap, abia daca sta în Oradea o luna pe an. Dar s-a obișnuit. „De la 13 ani schimb singur avioanele prin aeroporturi, cu bagaje de 60 de kilograme în spate”.

Viața pe-o carte

A muncit pe brânci de la 9 ani. La 12 ani era deja vicecampion național, iar la 14 ani era dublu campion european. N-ar fi ajuns însa niciodata aici daca nu l-ar fi susținut mama lui. Necondiționat.

„Mi-am jucat viața pe-o carte. Andrei și tenisul au fost prioritatea mea numarul 1 și înca 100. Nu era deplasare afara sa nu coste pe puțin 700 de marci, o pereche de încalțaminte nu ținea mai mult de o luna-doua, apoi tricouri, rachete și câte și mai câte. Câte credite în valuta am luat, fereasca Dumnezeu! Am calculat, daca faceam altceva cu banii, acum aveam 7 garsoniere. Dar nu-mi pare rau. Ma bucur ca poate face ce-i place”, spune Mariana, mama lui Andrei.

Mlendea SRL

A costat, dar a meritat. Astazi, tânarul este legitimat la clubul Dinamo Brașov „cu masa și casa” și are contract de 600 euro pe meci cu un club de tenis din Munster (Germania).

Andrei lucreaza ca o firma: banii câștigați în Germania îi investește în deplasari la concursuri unde, în funcție de rezultate, câștiga alți bani. Sau ramâne în paguba.

„Nu trag niciodata linie la sfârșit de an. Am terminat o competiție, ma gândesc la urmatoarea. În tenis, cu cât joci mai mult și câștigi puncte ATP, cu atât ai șansa sa joci pe bani mai mulți”, spune tânarul.

Programul este însa infernal. „De pe 3 mai sunt zi de zi în concursuri și nu se vor sfârși curând”.

Nu are timp nici macar sa se gândeasca la brațul drept, bolnav de epicondilita, boala tenismanului. „Nu-i trebuie mare lucru, decât odihna. E chestie de zile, dar nu le am. Acuma sunt mai bine, dar s-a întâmplat sa nu pot ridica un flacon de apa de pe masa”.

Contra-cronometru

Pentru un sportiv profesionist nu exista concediu. Andrei încheie un concurs doar ca sa se înscrie în altul. Uneori se încaleca.

„La Tiriac Trophy în Iași am primit un telefon din Germania ca a doua zi la prânz am meci. Am luat imediat trenul de București, apoi avionul, ca sa intru direct pe teren”.

Nici la Oradea nu i-a fost mai ușor. „Mi-am luat o mașina și am umblat sa o înscriu cât mai stau acasa. Dimineața la 6 eram la pe Calea Clujului, de acolo fuga la teren ca de la 12 aveam meci la simplu, dupa aia, de la 15, la