De ce nu înţelegem iubirea? Explicaţia psihologului

De: Cătălina Matei / 14.02.2017, 11:25
De ce nu înţelegem iubirea? Explicaţia psihologului
Chiar dacă trăim într-o lume profund comercială, unde totul se vinde şi se cumpără, iubirea a rămas printre foarte puţinele lucruri care nu costă bani.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept “Antrenorul Minţii”, iubirea vine din adâncul fiinţei umane, nu este o reacţie la o situaţie exterioară, ci un răspuns la cele mai profunde întrebări despre viaţă.

“Pseudo-iubirea, care vine dintr-o reacţie instinctuală, animalică, din interes sau din atracţie pur fizică, este doar un răspuns al corpului, nu al sufletului. Iubirea adevărată este necondiţionată, acceptă orice se întâmplă, cu calm, cu pace, nu se identifică cu nimic banal din această lume şi vine dintr-o fuziune divină a sufletului, cu inima şi mintea. Este clar pentru oricine care a iubit din tot sufletul, cel puţin o dată în viaţă, că dragostea nu este un lucru pământean, ci este poate singura rămâşită care ne conectează cu divinul, cu eternitatea”.

Specialistul crede că dragostea primită susţine moralul, ridică entuziasmul şi energia, aduce încredere individuală, porneşte motoarele voinţei şi ambiţiei şi dezvoltă virtuţi ca răbdarea, toleranţa, încrederea, acceptarea, empatia, compasiunea etc.

“Din nefericire, în ziua de azi, cel iubit are rare momente în care realizează toate acestea. El nu poate observa mai des iubirea care vine spre el, din cauza programărilor mentale pe care le are. Şi anume, observaţiile, judecata, opiniile, părerile pe care mintea lui le generează, fără ca acesta să vrea. Când cel iubit opreşte ceasul, pune cap la cap ce simte şi ce observă în raport cu persoana care îi declară dragostea, el va putea atinge stări superioare de existenţă, ca beatitudinea, fericirea, împlinirea. Aceste stări pot fi trăite în întregime, dacă cel iubit are puterea să renunţe pentru câteva clipe la părerile şi judecăţile existente în mintea sa. Părerile, opiniile, judecăţile sunt mecanisme de a „vedea” lucrurile din relaţie, în raport cu experienţa şi conjunctura vieţii. Acestea sunt reacţii, nu răspunsuri. Ele apar în mintea celui iubit ca îndoieli, dileme, condiţii, urmări, capricii, şi nu îl pot lăsa pe acesta să simtă cu adevărat ce primeşte. Tot ce putem face cu iubirea, pe care o primim de Sfântul Valentin sau în oricare altă zi, este să nu o studiem, să nu încercăm să o înţelegem, ci pur şi simplu să o acceptăm, să o experimentăm şi să fim recunoscători pentru acest cadou minunat pe care l-am primit de la Creatorul nostru”.