Premiile Grammy: 14 momente de menţionat din istoria evenimentului muzical

  • 24.10.2020
  • ● Vizualizări: 224

În 1952, organizatorii premiilor Grammy au introdus categoria „Cea mai bună înregistrare a anului”, care a devenit cel mai râvnit premiu al ceremoniei.

Să câştigi un Grammy este biletul oricărui artist către reputata listă care conţine numele unora dintre cei mai respectaţi artişti şi compozitori ai tuturor timpurilor, precum The Beatles, Frank Sinatra sau Elton John. Însă, decizia de acordare a unui premiu Grammy pentru cel mai bun cântec al anului este uşor mai complicată.

Există trei trofee importante la Premiile Grammy. „Cea mai bună înregistrare a anului” premiază, pe de o parte, compozitorii care au scris si compus cântecul, iar „Albumul anului” şi „Piesa anului” premiază interpretul şi echipa de producţie.

Timp de 60 de ani, categoria „Cea mai bună înregistrare a anului” a premiat cântece care au devenit parte din istoria muzicală, dar a inclus şi decizii dificile. Iată 14 momente ce merită menţionate, din istoria premiilor.

Primul cântec câştigător la categoria „Cea mai bună înregistrare a anului” a fost în limba italiană

În 1959, când a fost lansată categoria, premiul i-a fost acordat lui Domenico Modugno pentru piesa „Volare”. Cântecul său fusese deja new entry la concursul Eurovision, cu un an în urmă şi stătuse, timp de cinci săptamâni în topul Billboard. Lucrurile acestea i-au adus faima artistului. Ulterior, Modugno s-a implicat în politică şi lucrurile au luat aşa amploare astfel încât i-a fost interzisă intrarea în Chile pentru a concerta.

Premierea surprinzătoare a lui Jimmy Webb

Piesa „By the time I get to Phoenix” a lui Jimmy Webb este recunoscută ca fiind una dintre melodiile clasice ale anilor ‘60. În 1967, cântecul a fost nominalizat pentru „Cea mai bună înregistrare a anului”, însă piesa a fost detronată de o alta, tot a lui Webb, „Up, up and away”. Aşadar, piesa care a dat şi numele albumului de debut a făcut istorie în Grammy ca fiind una dintre cele mai romantice piese de dor.

„Little green apples” învinge The Beatles

Melodia „Little green apples”, compusă de Bobby Russel, este o adevărată capodoperă; acel tip de country song care-ţi dă impresia ca intri în decor. Iniţial, cântecul a fost înregistrat de cunoscutul Roger Miller, însă apoi, artişti precum Patti Page şi OC Smith au făcut cover în 1968, iar versiunea lui Smith i-a adus Grammy-ul pentru „Cea mai bună înregistrare a anului”. Unii au fost de părere că altă piesă ar fi putut câştiga, însă, cert este că „Hey Jude” a celor de la The Beatles a ratat.

The Beatles au câştigat o singură dată la categoria „Cea mai bună înregistrare a anului”

Deşi Lennon şi  McCartney reprezintă cel mai de succes parteneriat de compozitori din istoria muzicii pop, trupa a câştigat o singură dată, cu piesa „Michelle”, de pe albumul „Rubber soul”,  trofeul „Cea mai bună înregistrare a anului”. Decizia a fost cu atât mai interesantă cu cât piesa nu a fost lansată ca single şi nici nu ajuns în topurile americane. Totuşi, a fost cea mai difuzată piesă la radio în SUA.

Juraţii Grammy „au stat la adapost” prin anii ‘70

Până pe la mijlocul anilor ‘70, juraţii Grammy au cam ţinut muzica pop la distanţă, celebrând, în schimb, mai mult genurile de tip Simon & Garfunkel sau muzica Barbrei Streisand. Abia prin 1975, stilul pop a primit ceva atenţie, odată cu Bee Gees. „Jive talkin” sau „Get down tonight” de la KC & The Sunshine Band sau cu piesa „Fame” a lui David Bowie. Premiul a mers către piesa „Send in the clowns” a lui Judy Collins.

Niciun loc pentru  Bond

Indiferent ce s-ar spune despre filmele cu James Bond, adevărul este că au născut un număr considerabil de cântece pop foarte bune, inclusiv „Live & let die” (Wings) sau „We have all the time in the world” (Louis Armstrong). Numai unul, însă, a obţinut o nominalizare pentru „Cea mai bună înregistrare a anului”. Melodia lui Carly Simon „Nobody does it better” a fost tema filmului „The Spy who loved me” (1977). A pierdut, însă, în faţa altor două piese pentru compoziţii de film, „Evergreen” şi „You light up my life”, ambele fiind teme pentru filmul „A star is born”.  Accidental, a fost singura dată când două piese au împărţit acelaşi premiu.

Michael McDonald l-a egalat pe Jimmy Webb

Jimmy Webb nu a fost singurul multi-nominalizat la Grammy. Michael McDonald s-a aflat în aceeaşi situaţie, însă cu doi compozitori diferiţi. Nominalizarile au fost pentru piesele „Minute by minute”, pentru care a colaborat cu studioul Doobie Lester Abrams, şi „What a fool believes”, scrisă cu Kenny Loggins, cu care a şi câştigat premiul.

Michael Jackson, succes în anii '80, dar fără multe trofee importante

Puţini artişti din anii ‘80, cu excepţia Madonnei şi a lui Prince, se puteau compara cu Michael Jackson, însă, în ciuda faptului ca domina toate topurile, piesele sale sau ale compozitorilor săi nu prea a avut succes la Premiile Grammy în ‘80, la cele două categorii importante. Excepţia a facut-o „We are the world”, cântată împreună cu Lionel Richie, care a câştigat la „Cea mai bună înregistrare a anului”. În 1983, Jackson a luat premiul, la categoria „Piesa anului”, cu „Beat it”, iar trofeul pentru „Albumul anului” i-a fost adus de „Thriller”.

Bette Middler şi maratonul său dublu

Dintre toate piesele din 1989 care ar putea veni în minte, precum „Like a Prayer” (Madonna), „Turn Back Time” (Cher) sau „Back to Life” (Soul II Soul), juraţii au ales „Wind Beneath My Wings”, piesa lui Bette Middler. Acest premiu a fost urmat, un an mai tarziu, de un altul, pentru piesa „From a distance”. Decizii interesante, ar spune unii, ca şi cum Madonna nici nu ar fi existat.

1994, anul în care muzica s-a îmbinat cu filmul

Muzica şi filmul merg mână în mână, iar premiile Grammy şi Oscarurile au fost mereu pe aceeaşi scenă. În 1994, soundtrack-ul „The Lion King” le-a adus lui Elton John şi lui Tim Rice ceva aplauze pentru „Circle of life” şi „Can you feel the love”, dar victoria a mers la Bruce Springsteen pentru melodia „Streets of Philadelphia” din filmul premiat cu Oscar „Philadelphia”.

Omiteri majore

Reputaţia premiilor Grammy este aceea că apreciază succesul comercial. Şi, totuşi, realitatea este că unii dintre cei mai mari artişti ai lumii nu au fost niciodată premiaţi. The Rolling Stones, Madonna, David Bowie şi Queen nu au fost niciodată nominalizaţi, iar Prince a fost nominalizat o singură dată şi atunci a fost pentru versiunea proprie a melodiei „Nothing compares to you” a artistei Sinead O’Connor.

În 2000, cei de la U2 au avut o zi frumoasă

Deşi în 1987 au fost nominalizaţi pentru „I still haven’t found what I'm looking for”, dar premiul a mers către duetul Linda Ronstadt/James Ingram şi piesa „Somewhere out there”, în 2000 U2 şi-a primit revanşa. Piesa „Beautiful day” le-a adus băieţilor premiul, iar cinci ani mai târziu au mai fost răsplatiţi şi pentru „Sometimes you can't make it on your own”.

Compozitorii, o sursă a succesului

Compunerea unui cântec cere implicare, inspiraţie şi ajutor reciproc. Piesa „That’s what I like” a lui Bruno Mars a implicat şapte compozitori, inclusiv artistul, dar acest fapt i-a adus direct premiul, în 2017.

Creşte numărul de melodii din competiţie

Cand această categorie a fost inventată, erau în competiţie doar cinci cântece. Astăzi, poate pentru ca ne-am lărgit orizonturile şi preferăm cântecul şi nu albumul, la ediţia 2020 în competiţie sunt opt cântece între care se duce bătălia pentru premiu.

 

Sursa foto: Shutterstock

Comentarii
ABONARE

Abonează-te la newsletter ca să primești cele mai noi informații