Traiește-ți clipa!
Exista o anumita specie de fluturi care traiesc doar 24 de ore. Pentru ei, atat dureaza viața întreaga. În acele ore se nasc, ating maturitatea, ne bucura ochii cu gingașia lor, apoi mor… Nu conteaza ca au fost doar 24 de ore, ci cum au fost ele traite!
Am cunoscut-o pe Georgeta în primul an de facultate, la Științele Comunicarii. N-am vazut de cand sunt o fata așa de vesela, plina de viața și de idei, draguța, inteligenta. Te puteai baza pe ea în orice problema; cand era vorba sa ajute pe cineva, uita de problemele ei.
Era tare „zapacita”, știa sa se distreze, traia fiecare clipa la maximum, ca și cum ar fi fost ultima. Oricat de mari erau problemele prin care trecea, cum ar fi lipsa unei gazde în București sau lipsa de bani, cu care se confrunta orice student, ea vorbea despre ele razand, avand siguranța ca va gasi pana la urma o soluție. Își dorea sa ajunga un bun jurnalist, și avea toate șansele, pentru ca era, cum se spune, „bagareața”, știa sa se descurce și mai avea, cum s-ar zice, „un noroc chior”.
Nu lua amenda cand o prindeau controlorii fara bilet, caci îi ducea repede cu vorba, reușea sa intre la biblioteca sa-și faca referatele pentru școala, deși n-a avut în viața ei legitimația sau abonamentul necesare, mergea pe la toate conferințele de presa, deși nu lucra la nici o publicație, doar ca sa vada despre ce e vorba… Era eleva preferata a acelor profesori pe care ceilalți elevi îi considerau duri, ba chiar unii îi preziceau o cariera stralucita în televiziune. „Fata asta are potențial”, spunea George Serafim, profesorul de Actualitate și Mass-media, om cu vasta experiența în domeniu. Avea chiar idei de a intra în politica. Orice cale ar fi ales, era clar pentru toata lumea ca îi e dat sa reușeasca.
Surpizele pot aparea la tot pasul
În octombrie, cand de-abia începuse primul semestru al anului doi de facultate, am aflat ca Gica, așa cum îi spunea toata lumea, a murit într-un accident de mașina. S-a speculat ca facusera o întrecere, sau ca prietena ei, care conducea, vroia sa ajunga în alt oraș cat mai repede, în urma unui telefon anonim care o anunța ca iubitul ei este acolo cu alta… Motivele nu mai sunt importante acum. Important e ca o fata de numai 20 de ani a murit într-un mod cat se poate de stupid, cand avea toata viața înainte și chiar nu merita așa ceva. Se spune ca Dumnezeu ia oamenii buni, pentru ca nu mai are cu ce sa-i încerce; pe cei rai îi lasa sa traiasca în ideea de a le mai da o șansa sa-și ispașeasca pacatele.
Ea nu era doar un om bun, era un om plin de energie, și le transmitea tuturor buna ei dispoziție. Am aflat abia dupa ce a murit ca fusese foarte bolnava în copilarie, și ca mama ei umblase cu ea pe la o mulțime de doctori și de biserici, ca s-o scape. Ce-i drept, a scapat de boala, dar a murit apoi în accident. Înca o dovada ca ne naștem cu o soarta și încercam degeaba sa o schimbam. Gica le-a dat o lecție de viața tuturor celor care au cunoscut-o: toți suntem datori cu o moarte, și nu știm niciodata cand ni se sfarșesc zilele. Așa ca merita sa traim fiecare zi ca și cum ar fi ultima, fara regrete, fara suparari, sa le spunem celor pe care îi iubim cat de mult îi apreciem acum, cand îi avem langa noi, pentru ca nu poți sa știi niciodata ce-ți aduce ziua de maine.
Acasa Magazin