Unde sunt îngropați românii care au marcat istoria țării!

10 06. 2014, 11:30

1) Burebista a fost întemeietorul statului dac, un rege al geto-dacilor, și a domnit între 82 î.Hr. și 44 î.Hr., anul morții). Și-a începute domnia în anul 82 î.Hr, moștenind o puternică uniune tribală, care s-a transformat în stat odată cu supunerea treptată a tuturor triburilor și uniunilor de triburi geto-dace către autoritatea centrală.

Aflat inițial în fruntea unei formațiuni statale locale, Burebista, om de stat înzestrat cu remarcabile calități de organizator, strateg militar și diplomat, reușește să unifice formațiunile politico-militare geto-dace din spațiul carpato-dunareano-pontic sub autoritatea să și să pună astfel bazele unui puternic regat.

Însă, în anul 44 î.Hr. (același an în care a fost ucis și Cezar), Burebista este înlăturat și ucis de aristocrația nemulțumită de creșterea puterii acestuia. Moartea lui Burebista a avut drept efect destrămarea regatului său.

Statuia lui Burebista din Călărași

Mormânt: Nu se cunosc date despre mormântul lui Burebista, dar se presupune că ar fi fost incinerat, ținând cont de obiceiurile acelor vremuri.

De altfel, perioada Daciei de dinainte de cucerirea romană este caracterizată de un număr extrem de redus de morminte la nivelul întregului spațiu populat de daci.

Totuși, la începutul anilor 2000, O echipă de arheologi clujeni, condusă de prof. dr. Ioan Giodariu, a scos la

lumina primul mormânt dacic din zona Munților Orastiei (județul Hunedoara).

Incinta funerara datează din a doua jumătate a secolului al II-lea înainte de Chirstos și aparține unui nobil dac, contemporan cu Burebista.

Click pe pin, pentru a vedea localizările exacte

2) Decebal (87-106, anul morții)

Odată cu moartea lui Burebista, statul dac, slab centralizat, s-a dezmembrat rapid în patru, apoi cinci, organizări politice. În inima statului lui Burebista, în zona Munților Orăștie, Deceneu, mare preot în timpul lui Burebista, a preluat puterea. El a fost succedat de Comosicus, de Scorilo (tatăl lui Decebal), și apoi de Diurpaneus. Acesta a făcut o incursiune în provincia Moesia în iarna 85-86 d. Hr., împotriva romanilor, care îl înfrâng.

În acest context vine la putere Decebal (87-106 d. Hr.). Regatul lui Decebal este statul dac condus între 87 – 106 de Decebal care, deși nu avea întinderea regatului creat de Burebista, unifica marea majoritate a triburilor dacice. Statul centralizat dac s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele Decebal.

Deși mai restrâns ca arie geografică decât teritoriul stăpânit de regele Burebista (82-44 î.Hr.) – cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine organizat.

Regele Decebal a avut mai multe războaie cu romanii, care îi vor recunoaște abilitățile militare și politice.

Decebal

Mormânt: Dar, la un moment dat, când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie și toată țara sunt în mâinile dușmanului, că el însuși este în primejdie să fie luat prizonier, se sinucide. Capul său și mâna dreaptă au fost duse la Roma și apoi aruncate în râul Tibru. În felul acesta Dacia ajunse sub ascultarea romanilor și Traian stabili în ea orașe de coloniști.

Pentru el, pentru Burebista sau Tudor Vladimirescu și alți eroi români care nu au avut parte de o inhumare creștinească, s-a construit Monumentul Eroilor fără de mormânt ai Neamului de lângă Mănăstirea Balaciu.

Mănăstirea Balaciu este considerată unul dintre cele mai reprezentative ansambluri manăstirești, definitoriu pentru eparhia Sloboziei și Călărașilor.

3) Vlad Țepeș (1431 – 1476) s-a născut în cetatea Sighișoara din Transilvania, fiind fiul lui Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene. Denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476.

În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin severitate și pentru că obișnuia să îi tragă pe boieri, inamici și infractori în țeapă.

Vlad Țepeș

Mormânt: Vlad Țepeș a fost asasinat la sfârșitul lunii decembrie 1476, iar corpul său a fost decapitat și capul trimis sultanului, care l-a așezat într-o țeapă, ca dovadă a triumfului asupra sa.

S-a emis ipoteza că „Drăculea” ar fi fost îngropat la Mănăstirea Snagov, pe o insulă din apropierea Bucureștilor, dar examinările recente au arătat că „mormântul” lui Țepeș de la mănăstire conține doar câteva oase de cal datate din neolitic și nu rămășițele adevărate ale domnului valah.

Însă, după opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici, mormântul acestuia ar fi pe locația mănăstirii Comana, din județul Giurgiu, ctitorie a voievodului.

Dar mai există și o variantă a unor cercetători estonieni de la Universitatea din Tallinn, care demonstrează, cu dovezi documentare, că domnitorul ar fi fost luat prizonier și apoi răscumpărat de o fiică a sa din Italia. Vlad Țepeș ar fi murit aici și îngropat în biserica Santa Maria La Nova din Napoli.

4) Ștefan cel Mare (1433 – 1504)

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, a fost Domn al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei, iar în timpul său țara a dus multe lupte pentru independență împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei.

Mai multe dintre bisericile și mănăstirile construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial. A zidit 44 mănăstiri și biserici, conform tradiției, după fiecare luptă câștigată o biserică. Ștefan cel Mare a murit în data de 2 iulie 1504, iar ultimii ani de domnie au fost ani de pace, dar el era deja bătrân și bolnav de gută, iar un picior îi fusese amputat.

Ștefan cel Mare

Mormânt: „Iară prea Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toți ca pe un părinte al său…” – Grigore Ureche

5) Mihai Viteazul (1558 – 1601)

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu a fost bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei, apoi Domn al Țării Românești și, pentru o perioadă (în 1600), conducător de facto al tuturor celor trei țări medievale care formează România de astăzi, Țara Românească, Transilvania și Moldova, înfăptuind Marea Unire!

Mihai Viteazul

Mormânt: La Câmpia Turzii, la aproximativ 3 km sud de Turda (locul unde a fost ucis), județul Cluj, este îngropat doar trupul domnitorului, capul său fiind luat de unul dintre căpitanii domnitorului și înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște.

Generalul Basta György, autorul crimei, recunoaște într-o scrisoare trimisă Arhiducelui Mathias, viitorul împărat habsburg, în care se consemnează: „Mihai a fost ucis conform poruncii primite de la Împăratul Rudolf al II-lea, iar eu am executat-o”.

Pe lespedea de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: „Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei.”

6) Constantin Brâncoveanu (1654 – 1714)

Constantin Brâncoveanu a fost conducătorul (domnul) Țării Românești între anii 1688 și 1714. Mare boier, nepot al domnului Șerban Cantacuzino, el a moștenit și a sporit o avere considerabilă, constând din vaste proprietăți imobile și sume de bani depuse în bănci din străinătate.

În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma lui Brâncoveanu rămânând un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.

În 1714 Constantin Brâncoveanu a fost mazilit, fiind executat pe 15 august la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu. Pentru că au refuzat cu prețul morții să abjure de la credința creștină, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni după revoluția din 1989.

Constantin Brâncoveanu

Mormânt: După martiriu, trupul lui Brâncoveanu fusese aruncat în mare, fiind pescuit de niște greci care l-au îngropat pe o insulă din largul mării. În 1720, văduva Marica l-a adus în țară și l-a înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a domnului.

Osemintele lui Brâncoveanu au fost dezgropate în secolul 20 în două rânduri, în 1932 și în 1985. În 1932, osemintele domnului au fost identificate cu prilejul unei cercetări arheologice desfășurate la biserică, în coordonarea lui Virgil Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. În 1985 au avut loc lucrări de consolidare ale mormântului, conduse de arheologul Panait I. Panait.

În 12-15 mai 2014, cripta de la Biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost deschisă din nou, fiind identificate trei sicrie; într-unul din ele erau rămășițele lui Constantin Brâncoveanu, un craniu cu urme corespunzând descrierii morții și celelalte oase dispuse sub formă de curce (în alt sicriu erau oasele soției și ale unora dintre urmașii săi). Patriarhia Română a însărcinat cu această cercetare arheologică o echipă de la Muzeul Municipiului București, completată de două persoane de la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române.

Cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la martiriul din Istanbul, la 21 martie 2014, în ziua prăznuirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, Biserica Ortodoxă Română a plasat rămășițele domnului într-o raclă și a avut loc o procesiune cu moaștele de la Catedrala Patriarhală din București până la Biserica Sfântul Gheorghe Nou.

Drumul urmat a fost cel din 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după deshumarea din 1932. Racla va rămâne expusă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, cu excepția unor viitoare evenimente religioase.

7) Tudor Vladimirescu (1780 – 1821)

Tudor Vladimirescu a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor.

Influențat de ideile timpului și animat de dorința de a scoate tara de sub controlul fanarioților, Tudor va conduce Revoluția de la 1821, cu sabia în mână, în fruntea oștirii sale de panduri.

Paloșul lui Vladimirescu a pus capăt unui veac de împilare, trasând calea neamului românesc spre o nouă epocă, cea a libertății și modernității.

Conducătorii eteriștilor (mișcarea revoluționară a grecilor din 1821 împotriva turcilor – din gr. etería „societate”) au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești, la 21 mai Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată.

Tudor Vladimirescu

Mormânt: Crima s-a produs în puterea nopții (26/27 mai), iar sinistra faptă a fost dusă la îndeplinire de Vasile Caravia, un bețiv notoriu poreclit și „monstrul de la Galați”, Gherasim Orfanos și Constantin Cavaleropoulos. Aceștia au hăcuit trupul lui Tudor cu sulițe și topoare, aruncându-l apoi într-o fântână părăsită.

8) Alexandru Ioan Cuza (1820 – 1873)

Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la luptă pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două țări române.

Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative.

S-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.

Astfel, restul vieții sale și-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena și Wiesbaden. A încercat să revină în țară ca persoana privată, dar nu a reușit. Domnitorul Carol I a transmis cererile Consiliului de Miniștri, care a refuzat să acorde permis de intrare în țară.

Alexandru Ioan Cuza

Mormânt: A murit în Germania, la Heidelberg, pe 15 mai 1873, fiind înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinței sale, iar după cel de-al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.

9) Ion Antonescu (1882 – 1946)

Ion Victor Antonescu (cunoscut și sub titlul Mareșalul Ion Antonescu), un personaj istoric controversat, a fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului.

Ion Antonescu a decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Adolf Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei. Politica sa externă s-a dovedit inițial câștigătoare, România reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și Transnistria, motiv pentru care Antonescu a primit de la rege bastonul de mareșal.

Soarta războiului antisovietic fiind întoarsă la Stalingrad și teritoriile estice ocupate de armata roșie, Antonescu a fost demis de la conducerea statului de către rege, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, fiind arestat și predat spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică. La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de către Tribunalul Poporului din București.

Ion Antonescu

Mormânt: Execuția a avut loc în data de Valea Piersicilor de la Penitenciarul Jilava, în data de 1 iunie 1946, trupul său fiind incinerat la Crematoriul „Cenușa” din București

10) Nicolae Ceaușescu (1918 – 1989)

Nicolae Ceaușescu a fost un om politic comunist român, Secretar general al Partidului Comunist Român, șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, după Revoluția din 22 decembrie 1989.

La 22 decembrie 1989, Ion Iliescu, viitorul președinte al României din acea perioadă, semnează un decret al Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), care preluase puterea de la București, prin care se constituie Tribunalul Militar Excepțional, care să judece cuplul Ceaușescu.

La 25 decembrie 1989, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar de acest tribunal, condamnați la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea sentinței, la Târgoviște. Într-un fel, sfârșitul lui Ceaușescu seamănă cu cel al lui Vladimirescu. Trădare, proces sumar, execuție la Târgoviște…

Nicolae Ceaușescu

Mormânt: Nicolae și Elena Ceaușescu sunt înmormântați în Cimitirul Ghencea Civil.