Violența domestică: mecanismul toleranței și opinii salvatoare

10 04. 2012, 13:00

Deși studiile au concluzionat că săracia și lipsa de educație sunt principalii factori care duc la apariția violenței în familie, aceleași studii demonstrează că violența este prezentă și la „case mai mari”. Femei educate, cu o situație materială satisfacatoare, acceptă, din diferite motive, să trăiască alături de parteneri cruzi și violenți. Dintr-un studiu efectuat anul trecut de Poliția Capitalei pe 86 de cazuri de violență domestică, a rezultat că cele mai frecvente forme de manifestare sunt acelea dintre soți (concubini), urmate de incidentele violente dintre părinți și copii. Potrivit aceluiași studiu, majoritatea victimelor violenței în familie sunt salariate, cu venituri de până în 1.000 de lei sau pensionare, cu studii gimnaziale, și au cel puțin un copil.

Cazuri de violență în familie – Perla, cel mai șocant din ultima vreme

Între cazurile de violență în familie înregistrate de Poliția Capitalei, se numără cel al unei femei de 40 ani, salariată, divorțată, care a fost agresată de fiul său de 17 ani, elev, consumator de droguri, tutun și alcool, cazul unei mame pensionare agresate de copiii săi: unul în vârstă de 30 ani, fără ocupație, consumator de droguri și alcool, al doilea in vârstă de 15 ani, elev consumator de alcool, cazul unei tinere de 30 ani, căsătorită, cu studii superioare, mamă a un copil, care a fost agresată de soțul ei, cetățean străin, cazul unei bătrâne de 80 ani, pensionară, agresată de nepoata sa de 25 ani, căsătorită, fără ocupație, cazul unei femei de 35 ani, căsătorită, fără ocupație, cu doi copii, agresată de soțul ei fără ocupație, recidivist, consumator de droguri și alcool, cazul unei tinere de 23 ani, necăsătorită, fără ocupație, cu studii universitare, agresată de tatăl ei vitreg, fără ocupatie, consumator de alcool.

În 2011, cazul șocant al Fostului șef al Biroului Arme, Explozibil și Substanțe Periculoase din cadrul Poliției Județene Dolj, care s-a sinucis după ce și-a împușcat sotia si fiica a zguduit Craiova. Criminaliștii spun că fostul polițist s-a certat cu soția din cauza banilor. În dimineața în care s-au auzit focuri de armă în casa lui Ion Gruia, vecinii au sunat la 112. Câteva ambulanțe și mai multe echipaje de polițiști au ajuns imediat acolo, iar scene de coșmar se derulau în fata celor prezenti: soția polițistului zăcea fără suflare, fiica celor doi era în agonie, iar bărbatul se zbătea între viață și moarte după ce se împușcase. Ion Gruia a murit în sala de operație, după un stop cardio-respirator, iar fiica sa a supraviețuit.

Gheorghe Vlădan, autorul atacului armat de la Perla

La începutul lunii martie a acestui an, un alt caz bulversant a cutremurat Capitala. La coaforul Perla a avut loc un atac armat, pe fondul unei neînțelegeri dintre soși. Agentul Gheorghe Vlădan a tras mai multe focuri de armă, context în care au decedat două persoane, iar alte șase au fost rănite. În urma identificării victimelor, s-a stabilit că Gheorghe Vlădan a tras un glonț către soșia sa, care i-a lezat inima și un plămân, în timp ce casiera a fost împușcată de trei ori, fiindu-i lezat unul dintre plămâni. Florina Vlădan, care lucra în coaforul de la Perla, avea 47 de ani, iar casiera avea 41 de ani. Motivul asasinatului ar fi fost gelozia.

În urmă cu trei ani, un bărbat de 32 de ani, dintr-un sat din județul Iași, și-a batut soția până când i-a rupt picioarele, de față cu cei doi copii ai lor. Bărbatul și-a ieșit din fire când a văzut că femeia stă de vorba cu un vecin, a așteptat ca ea să se întoarcă acasă și a lovit-o cu toporul. Cu ambele picioare zdrobite și cu dureri insuportabile, femeia a mai apucat doar să-și sune soacra de pe mobil, femeia a chemat ambulanța, iar nora ei a ajuns la spital, direct în sala de operații. Victima le-a povestit medicilor ca viața ei s-a transformat în coșmar pentru că soțul ei este din cale afară de gelos. Ea a hotărât să-l părăsească și să se întoarcă în Constanța, cu cei doi copii ai lor.

http://cache.tare.ro/4e01a90eb79f5/videoplayer.swf?key=d115b2bdb0522b7d02309697a6cebcbe

Cristian Liciu isi loveste sotia cu salbaticie de pe tare.ro

Anul trecut, un divorț cu scandal l-a adus în prim plan pe un politician din Neamț. O filmare în care acesta își lovește cu salbaticie soția a fost postată pe internet. În imagini se vede cum femeia este bătută crunt, presa relatând că cel care o lovește este Cristian Liciu. Bărbatul o scoate pe femeie cu forța dintr-o mașina, o împinge apoi într-un zid, aceasta cade, iar la incident asistă mai multe persoane, fără a interveni în timpul conflictului, ci doar după ce Liciu se urcă în mașina și pleacă, deși soția lui își revenise si incerca sa deschida portiera de pe partea soferului. Presa relateaza ca incidentul a avut loc in curtea brutariei detinute de Liciu.

Prevenirea și combaterea violenței în familie

Pe 28 februarie, plenul Camerei Deputaților a adoptat la vot final proiectul care modifică legea privind prevenirea și combaterea violenței în familie, prin introducerea ordinului de protecție și a ordinului de restricție în acest domeniu. Inițiativa legislativă a fost adoptată cu 166 voturi pentru, trei împotrivă și două abțineri.

Potrivit noii Legi, violența în familie reprezintă „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare sau de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de un membru de familie împotriva altui membru din aceeași familie care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.

Violența în familie se pedepsește cu închisoarea

Potrivit art.16, alin. 2 al Legii nr.217/2003, „în cazul comiterii unor acte de violență în familie, organele de poliție intervin la sesizarea victimei, a altui membru de familie, a unei autorități sau din oficiu; alin.3 – lucrătorul de poliție, va anunța imediat autoritatea competentă la nivel local, în legătură cu situația victimei”.

Conform art.1 alin.2 al Legii nr.217/2003 „statul acționează pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, potrivit dispozițiilor art. 175, 176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 198, 202, 205, 206, 211, 305-307, 309, 314-316, 318 și altele asemenea din Codul Penal”.

Intervenția poliției în cazul conflictelor intrafamiliale este reglementată de o procedură internă.

Opinia specialistului

Dintr-un studiu, reiese că au fost retrase 14 din plângerile depuse la Poliție (din cele 86 de cazuri de violență în familie înregistrate). În România, femeile reprezintă 83% din cazurile de violență fizică în familie. De teamă, rușine sau chiar din convingerea că merită ceea ce li se intamplă, numeroase femei tolerează violența partenerilor de viață. Delia Ciobancan, consilier marital, psihoterapeut de familie si cuplu, hipnoterapeut si Coach, ne-a oferit in cadrul unui interviu detalii pe marginea acestui subiect.

Delia Ciobancan

Apropo.ro: Care sunt cele mai frecvente forme de manifestare ale violeței asupra femeilor, având în vedere și cazurile pe care le-ați întâlnit până acum?

Delia Ciobancan: Femeile sunt expuse violenței în permanență, indiferent că e vorba de familia de origine sau de relația cu partenerul, de locul de muncă sau de o banală plimbare în parc ori o călătorie cu unul din mijloacele de transport în comun sau în timp ce conduc.

Dacă ne referim doar la violența domestică, aceasta este o provocare a terapiei de cuplu. Familia este adeseori un spațiu periculos. Pentru oamenii de pretutindeni cel mai mare pericol de a fi răniti, amenințați, umiliți, alungați, batuți sau abuzați sexual se referă la viața lor de familie și nu la cea exterioară căminului. Terapia de familie analizează profund această latură întunecată a vieții de familie cu privire la lovirea soției și abuzul sexual. Dimensiunea abuzului în familii este riscant de stabilit fiindca statisticile încă sunt șocante mai ales dacă vorbim de toate tipurile de violență. Pe de-o parte putem să vorbim de violență psihologică, fizică, sexuală, pe de altă parte de violență intre adulți (bărbat împotriva femeii), adulți împotriva copiilor (tați împotriva fetelor) sau copii împotriva adulților (fii sau fice împotriva mamelor). Și toate aceste tipuri variază ca frecvență, severitate și dinamică.

Dacă vorbim despre cazurile pe care le-am întâlnit în cabinet, există o predominanță supărătoare a abuzului emoțional sau psihologic. Comportamentele de jignire, batjocorire, ironizare, devalorizare, nedreptățire, umilire verbala, mințire, amăgire, înșelare, afectează dezvoltarea și echilibrul emoțional atât a unui copil cât și a unui adult. Abuzul emoțional în cuplu îmbracă multe forme, mai ales în acele cupluri în care bărbații susțin că au fost educați să trateze respectuos femeia încât să nu ridice mâna asupra acesteia, paradoxal, ei dezvolta comportamente compensatorii ale violenței ca cele menționate mai sus.

Apropo.ro: Care este statutul socio-economic al victimelor violenței în familie?

Delia Ciobancan: Majoritatea victimelor violenței în familie provin din familii sărace, care și-au pierdut locul de muncă, locuința, o ființă apropiată, au fost abandonate de parinți, prieteni, care suferă de diverse boli și tulburări psihice și trăiesc în mediocritate. Nu mă întâlnesc cu astfel de cazuri în cabinet. Aici vin persoane cu posibilități financiare care afirmă existența unei probleme mutuale și solicita participarea la un program de nonviolență. Cei mai mulți dintre partenerii cuplurilor în care există violență nu vor să părăsească relația, vor doar ca violența să fie oprită.

Controlul social este uneori necesar pentru oprirea violenței. Violență socială este un act criminal care necesită sanctiuni legale. Dimensiunile psihologice ale violenței domestice în cuplu sunt separate de activitățile de control social. În terapie se despachetează ideile socio-culturale care susțin relațiile periculoase, iar acestea duc la întreruperea ciclului violenței și astfel relația de dragoste devine mai securizantă pentru femei și mai puțin amenințătoare pentru bărbați. Bărbații sunt invitați în cadrul terapiei să examineze ce credințe și atitudini îi împiedică să creeze relația pe care o doresc.

Campanie impotriva violentei asupra femeilor

Apropo.ro: De multe ori femeile abuzate se simt responsabile pentru comportamentul agresorului. O cultură a toleranței și a tăcerii face imposibilă ieșirea din cercul vicios al violenței. De ce majoritatea femeilor preferă să ascundă actele de violență?

Delia Ciobancan: Multe femei abuzate abordează violența din perspectiva feministă în care bărbații câștigă putere și control în relațiile intime prin violența și abuz. Barbații abuzează de puterea lor și femeile nu pot fi decât de acord cu victimizarea lor prin refuzul de a părăsi relația. Dar bărbații nu sunt doar tirani și femeile doar masochiste. Atunci când violența apare în cuplu și se manifestă sub orice formă, multe femei sunt invinovațite de abuzator, de familia de origine, de vecini, de faptul că nu au reușit să mențină relația de cuplu sau că n-au satisfăcut poftele și nevoile partenerului. Fiind supuse presiunii puterii și exercitarii controlului de agresor, dar și de presiunea dată de acuzațiile celor apropiați, majoritatea femeilor își vor consuma energia în speranța împăcării, mulțumirii și neprovocării agresorului. Auto-învinovățirea, rușinea cresc toleranța iar victima își asumă responsabilitatea atât pentru acțiunile sale cât și pentru cele ale agresorului.

Denunțarea actelor de violență din propria familie este dificilă pentru femeile care au falsa credință că „nimeni nu mă poate ajuta sau salva”. Frica intensă, asociată cu teroarea și sentimentul de neajutorare produce o „insensibilizare a victimei” și o diminuare a reactivității.

Apropo.ro: Care sunt stereotipurile mintale care pot favoriza actele de violență?

Delia Ciobancan: Stereotipurile țin adesea de prejudecăți, mentalități, valori și convingeri dobândite prin învățare în familie sau în socientate. Bărbații sunt priviți prin prisma puterii și a controlului și nu sunt priviți prin prisma slăbiciunilor și a deficiențelor. Se crede că barbații violenți nu știu comunica și nu-și știu exprima sentimentele, că comportamentul violent este o trasătură de personalitate „bătuta în cuie” și de necontrolat. Cele mai multe victime se izolează în neajutorare, pasivitate și neputință, răbdând cu speranța ca „odată se va termina”. Se crede în mod greșit că femeile (ca și copiii) trebuie să se supuna necondiționat bărbatului și că „femeia mai trebuie bătuta din când în când” sau „este modul lui de a-și arăta iubirea și posesivitatea”. Mulți bărbați care își bat soția nu se consideră vinovați de faptele lor, susținând că soția îi provoacă, că o „cere” sau o „merită” în vreun fel, ca „îi place, altfel nu ar sta”, ca e „normal”, „se mai intâmplă” și că reprezintă „o afacere privată de familie”.

Apropo.ro: În 2010, un raport releva că la fiecare 30 de secunde o românca este victima violenței domestice, iar în ultimii 5 ani 320 de femei au murit din cauza bătăilor aplicate în casă. Are această „meteahnă” socială rezolvare?

Delia Ciobancan: Demersul unui terapeut este limitat și este susținut de implicarea protagoniștilor paradei actelor de violență. O susținere fundamentală a femeilor agresate este dată de restabilirea siguranței și încrederii în propriile resurse, dar și în cele externe cum este Poliția, Centrele destinate asistenței victimelor violenței în familie, serviciilor de Medicină Legală, Unităților de Primiri Urgențe, Direcția de Munca și Protecție Socială. Intensitatea și frecvența actelor de violență se reduc dacă victima solicită sprijinul unei instituții cu rol și atribuții în combaterea violenței.

Ceea ce asigură perpetuarea violenței în familie de la o generație la alta, este toleranța și acceptarea socială crescută față de acest fenomen. Schimbarea acestei „normalități” degradante, grave și complexe trebuie să reprezinte o prioritate pentru programele sociale ale oricărei comunități. Reeducarea sau educarea trebuie începute cât mai curând fiindcă impactul nu este imediat, iar validarea imaginii schimbării este pe termen lung.

Copiii, victime colaterale ale violenței în familie

Apropo.ro: Violența împotriva femeii se manifestă diferit în societăți diferite, dar toate actele de violență sunt încălcări ale drepturilor omului. Își cunosc femeile drepturile? Cum poate fi obținută creșterea gradului de conștientizare a femeilor din România care să le determine să-și asume responsabilitatea unor schimbări pozitive în viața proprie, dar și în comunitate?

Delia Ciobancan: Unul din motivele pentru care terapia de familie poate fi dificil de aplicat este acela că familiile apar adesea ca niște colecții de indivizi care se influențează unul pe celălat în mod puternic și imprevizibil. Terapia oferă un cadru care face ordine și dă înțeles tranzacțiilor violente din interiorul familiei, însă datorită costurilor care sunt suportate exclusiv de cei care apelează la acest gen de intervenție, mă întâlnesc doar cu familii cu resurse crescute care reclamă violența și o recunosc ambii parteneri și de puține ori o ascund destul de bine. Persoanele care cer ajutor sunt nevoite să-și implice partenerul, care de cele mai multe ori este agresorul. Pot susține că persoanele care solicită terapie își cunosc drepturile și sunt interesate de rezolvarea problemelor.

Conștientizarea de agresor a responsabilității totale pentru actele de violență în familie și conștientizarea victimelor că nu merita să fie agresate și că nevoile lor implică să fie în siguranță, să fie ascultate, respectate, să poată alege, să fie ajutate să înțeleagă complexitatea violenței în familie și efectele ei presupun implicare masivă dar nu imposibilă din diverse direcții și implementarea unor noi instrumente care să mediatizeze, să instruiască, să recunoască, să intervină, să penalizeze și să corecteze comportamentele violente. Este nevoie de colaborarea mai multor specialiști din mai multe domenii pentru a cunoaște particularitățile acestui fenomen pentru a evita cât posibil revictimizarea.

În București și în țară există centre pentru combaterea violenței în familie, dintre care enumeram Direcția de Muncă și Protecție Socială București, Centrul-Pilot de Asistență și Protecție a Victimelor Violenței în Familie București, Centrul de Informare și Consultanță pentru Familie București, Centrul de Primire în Regim de Urgență a Persoanelor Victime ale Violenței în Familie „Patriarh Justinian Marina” București, Centrul pentru adăpostirea victimelor violenței în familie „Sfânta Maria” București, Centrul pentru Susținerea Victimelor Violenței Domestice „CASA BLU” București, Centrul de Asistență destinat Agresorilor Familiali „O nouă Șansă” București, Directia Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, Consiliul Local Buftea și Asociația pentru Sănătatea Familiei Buftea, Primăria Oraștie – Serviciul public de Asistență Socială și Organizația „Sprijiniți Copiii”, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița, Fundația Caritas Alba Iulia, filiala Caritas Harghita, Compartimentul județean cu atribuții în combaterea violenței în familie Hunedoara.