Vladimir Drăghia a debutat în teatru! Şi-a învăţat rolul în două săptămâni!

Redacția / 06.05.2015, 13:00
Vladimir Drăghia a debutat în teatru! Şi-a învăţat rolul în două săptămâni!
Vladimir Drăghia şi-a făcut debutul în teatru jucând în comedia muzicală romantică „Hârca se întoarce”, alături de Diana Dumitrescu. Inspirată de „Baba Hârca” a lui Matei Millo (1851), piesa a avut premiera oficială pe 29 aprilie, la Teatrul Elisabeta din Bucureşti. Următoarea reprezentaţie este programată mâine, pe 7 mai, de la ora 21, tot la Teatrul Elisabeta.
–  Ce semnificaţie are pentru tine premiera comediei muzicale “Hârca se întoarce”? 
 
Este debutul meu în teatru. Este momentul pentru care am muncit, împreună cu colegii mei, timp de trei luni. Este prima dintr-un lung şir, sper. Mi-am învăţat rolul destul de repede. Cred că în două săptămâni îl ştiam. Apoi, am învăţat că este un întreg proces prin care am început să simt personajul, să îi mai aduc îmbunătăţiri, să mi-l asum.  
 
–  Cum ai descrie într-o propoziţie personajul tău din “Hârca se întoarce”?
 
Maestru al disimulării, fin cunoscător al lumii interlope, vorbitor fluent al limbajului semnelor. 
 
 
–  Care este obiectul definitoriu al lui Chiosa, din recuzită, sau unul pe care ţi l-ai imaginat că l-ar posedă, când ţi-ai construit personajul?
 
Are o gamade de prostii la el. Trebuie să mă asigur că înainte de începerea piesei am prin buzunare: cărţi de joc, carnet, pix, brichetă, lanternă, dresuri (nu întreba!), cărţi de vizită, telefon mobil şi ziar!
Bricheta de care se foloseşte pentru a crea un moment artistic cred că este definitoriu pentru personaj.
 
– Cum ai interacţionat cu publicul la premieră?
 
Nu vezi ce se întâmplă în faţa ta. Ai nişte lumini care îţi limitează câmpul vizual la doar câţiva metri, din fericire. Nu conştientizez că sunt sute de oameni cu ochii pe mine decât când trebuie să fac pauze pentru râsete. Îmi plac mult pauzele alea. Pentru ele transpir. 
 
–  Ai făcut două documentare în coproducţie cu americanii. Pe ce teme şi când le putem vedea?
 
Am făcut un documentar acum doi ani în Ecuador, la care am realizat toată producţia de unul singur. “Ecuad’Or” este produs şi regizat independent. Tema este drumul iniţiatic al unui tânăr, prieten cu mine, Adrian, care pleacă în Ecuador să caute aur în junglă, în condiţiile în care mineritul nu e tocmai legal. Documentarul a fost făcut înainte de emisiunile de pe Discovery cu căutători de aur.  M-a impresionat povestea lui Adrian, motiv pentru care am şi plecat de nebun cu el, să-l filmez cum cauta aur în afluenţii Amazonului. Adrian a şi găsit aur, l-a extras, folosind planuri de pe internet şi hărţi făcute de un localnic strungar. 
Al doilea documentar se numeşte “Dream On”, documentarul pe care l-am filmat anul trecut în Statele Unite; lucrez cu o casă de producţie din Canada pentru montaj şi promovare, vânzare. Documentarul conţine o serie de 11 interviuri, cu 11 personaje diferite, în care desfiinţez „The American Dream”. Sunt oameni care, la 50 de ani, încă servesc la mese în L.A., dar au asupra lor cărţi de vizită cu meseria „actor”.  Aştept postproducţia la “Dream On” pentru a le scoate pe piaţă pe amândouă. “Dream On” este filmat în Los Angeles, Las Vegas şi San Francisco. 
 
 
–  Spune-ne, te rog, două dintre versurile tale de suflet din volumul „Dragoste n-are plural”!
 
Zâmbetul tău este contribuţia mea la binele omenirii.