Zbucium in desert

02 12. 2001, 20:12
Pentru a veni la "nationala" României, Anghel Iordanescu trebuie sa se înteleaga mai întîi cu Mircea Sandu, ceea ce e mai usor, apoi cu seicul Mohamed Bin Zayed Al Nahyan Anghel Iordanescu s-a aflat la cîrma "nationalei" de fotbal a României timp de 5 ani, din iunie 1993 pîna în iunie


Pentru a veni la „nationala” României, Anghel Iordanescu trebuie sa se înteleaga mai întîi cu Mircea Sandu, ceea ce e mai usor, apoi cu seicul Mohamed Bin Zayed Al Nahyan

Anghel Iordanescu s-a aflat la cîrma „nationalei” de fotbal a României timp de 5 ani, din iunie 1993 pîna în iunie 1998. El i-a condus pe „tricolori” la trei turnee finale consecutive: World Cup ’94, Euro ’96 si Coupe du Monde ’98.

Dupa Mondialul francez, Iordanescu a preluat „nationala” Greciei, cu care a capotat însa în preliminariile Euro 2000. El si-a anuntat demisia, razboindu-se apoi la FIFA cu Federatia elena pentru banii pe care aceasta îi cerea înapoi.

Au urmat doua experiente exotice si extrem de avantajoase din punct de vedere financiar, la cluburi din Arabia Saudita (primavara lui 2000) si Emiratele Arabe Unite (2001), între care s-a strecurat episodul Rapid (toamna lui 2000).

În vara acestui an, cînd Boloni a plecat la Sporting Lisabona, prima optiune a lui Mircea Sandu a fost tot Iordanescu. Generalul a fost însa nevoit sa refuze, pentru ca abia îsi prelungise, pîna în 2002, contractul cu Al Ain. Asa a ajuns Hagi selectioner la numai o luna dupa ce îsi încheiase cariera de jucator!

Acum, Iordanescu este chemat din nou sa-i preia pe „tricolori”. El vrea, Mircea Sandu vrea, mai ramîne sa fie de acord si seicul Mohamed Bin Zayed Al Nahyan, presedintele clubului Al Ain!

De la caldura din Golf la gerul de acasa
Domnule Iordanescu, cum e vremea la Abu-Dhabi?
Frumoasa, ca de obicei. Aici, în Emirate, nu e gerul care înteleg ca s-a abatut peste România.

Ce faceti, dati caldura de acolo pe frigul de acasa?
Pai, mie nu mi-e frica de frig, îmi mai pun o haina si am rezolvat problema. Altele sînt mai grele de rezolvat.

Ar fi doua: mai întîi, eu si Mircea Sandu sa punem la punct detaliile contractului: durata, obiective, unele clauze…

… Banii…
Da, si banii, pentru ca nici eu, nici Federatia nu avem interes sa lasam lucrurile neclarificate! Nimeni nu poate lucra în liniste daca totul pluteste în ceata. De aceea trebuie sa începem prin a stabili principiile unei viitoare colaborari.

Exista riscul sa nu va întelegeti cu Mircea Sandu?
Nu cred. Noi am mai colaborat o perioada destul de lunga, de cinci ani, si cam stim ce vrem unul de la celalalt.

E vorba de contractul care ma leaga înca 6 luni de Al Ain. Daca cei de aici nu vor sa-mi dea drumul, nu se poate face nimic. Ar mai exista si varianta ca eu sa rup contractul cu ei, dar asta ar atrage consecinte greu de calculat.

Si la bani, pentru ca în mod sigur ar trebui sa platesc niste penalitati, asa cum am patit si cu grecii. Dar mi-e teama si de alte urmari, mult mai grave, dat fiind ca eu nu m-as afla la prima abatere de acest gen. Daca Al Ain face plîngere la FIFA, as fi tratat probabil cu mai putina întelegere, ca recidivist. De aceea spun ca aceasta problema, a contractului meu cu Al Ain, este mult mai greu de rezolvat decît cea a discutiilor cu FRF.

Cînd v-a propus Mircea Sandu postul de selectioner?
Luni. M-a sunat si mi-a spus ca Gica Hagi si-a dat demisia, ca echipa nationala nu mai are antrenor. „Puiule, postul e vacant, te rog sa-mi spui daca te mai intereseaza!”, cam asa a sunat mesajul presedintelui. N-a apucat sa-mi spuna prea multe, pentru ca mi s-a descarcat bateria la telefon. Oricum, i-am cerut cîteva zile de gîndire, sa tatonez si eu putin lucrurile pe aici.

Nu, înca n-am facut nici un pas. Si nici nu ma grabesc, pentru ca mai întîi trebuie sa discut în detaliu cu Mircea Sandu. Gînditi-va în ce situatie as fi daca as pleca de la Al Ain, apoi, dintr-un motiv sau altul, nu as prelua „nationala” României!

Mi-e imposibil sa anticipez acest lucru. Daca ar fi dupa mine, as lua primul avion spre Bucuresti, pentru ca nu-i usor sa traiesti printre straini. Iar la echipa nationala as veni si pe jos, sa fie clar! Cinci ani traiti alaturi de baieti – cu bune si rele, dar cred ca mai mult cu bune – nu pot fi stersi cu nici un burete din lume. Ramîn întipariti în mintea noastra, în sufletele noastre.

Nu va e teama de un esec traumatizant precum cel trait recent de Hagi?
În meseria noastra nu ai voie sa-ti fie teama de nimic. Apropo de Gica Hagi: daca as avea un regret, ar fi acela ca as prelua echipa nationala dupa el. Mi-as fi dorit din tot sufletul ca el sa ramîna, o merita din plin dupa cîte a facut el pentru fotbalul românesc. Dar nu trebuie judecat aspru pentru decizia sa, probabil a avut motive serioase sa procedeze asa.

La întrebarea asta caut si eu raspuns, dar probabil ca nu-l voi afla prea curînd. Sper ca sefii clubului Al Ain sa ma înteleaga si sa ajungem la o despartire amiabila. Sau poate, cine stie, îi va convinge Mircea Sandu, din pozitia sa de presedinte al Federatiei Române de Fotbal.

Mircea Sandu: „I-am dat tema de lucru, acum astept sa discute cu arabii”
Ieri dupa-amiaza, la iesirea din sediul FRF, Mircea Sandu a fost întrebat în ce stadiu se afla tratativele cu Anghel Iordanescu.

„N-am discutat astazi cu el. Deocamdata i-am dat tema de lucru, trebuie sa înceapa discutiile cu conducerea clubului Al Ain. O sa vorbim cam o data la doua zile”, a raspuns Nasu’. El si-a facut cruce în momentul în care a fost chestionat daca s-au facut presiuni asupra sa pentru a i se impune un anumit antrenor.

„Doamne…N-a facut nimeni presiuni asupra mea. Poate doar mama sau sotia mea sa faca presiuni”. „Nici Giovanni Becali nu v-a presat?”, a fost din nou întrebat Mircea Sandu. „Retineti, nu dau nume, dar nimeni, nici presedintele tarii, nici primul-ministru nu mi-ar schimba deciziile”, a replicat Nasu’.

Cînd i s-a cerut sa explice de ce s-a întors din Coreea de Sud mai devreme decît era programat, presedintele FRF a glumit: „E treaba voastra de ce am venit? M-am întors pentru ca m-au disperat ziaristii cu telefoanele, sa ma întrebe despre demisia lui Hagi!”.

Omul care va decide daca generalul Iordanescu poate sa plece sau nu de la Al Ain este presedintele clubului din Abu-Dhabi, seicul Mohamed Bin Zayed Al Nahyan. Avînd gradul de general-locotenent, acesta este unul dintre cei mai influenti comandanti pe linie militara din Emiratele Arabe Unite.

Seicul Mohamed face parte dintr-o familie extrem de puternica în micuta tara din Golful Persic. Un frate al sau (seicul Sultan) este prim-ministru al Emiratelor, un altul (seicul Saeed) detine portofoliul de minstru al Sporturilor si functia de presedinte al Federatiei de fotbal de la Abu-Dhabi, iar tatal lor, seicul Zaid Bin Sultan Al Nahyan, este presedintele tarii!
Sursa:www.prosport.ro