2012 – Cum vreţi să vă petreceti sfârşitul lumii?

Cam din momentul în care omul a început să-şi facă şi alte griji în afară de cele legate de mâncare, frig şi prădătorii care-l aveau în meniul zilnic, au început şi întrebările exitenţiale de genul de unde am venit şi spre ce ne îndreptăm. Şi, evident, de atunci s-au răspândit şi zvonurile despre sfârşitul lumii. Din toate cele care au fost până acum, niciunul nu s-a confirmat… Dar Hollywood & Co. fac în continuare bani pe filmele apocaliptice, despre cum mai putem dispărea vedeţi mai jos…

Profeţia maya: „2012”

TO: 2012.
Producţie SUA, 2009.
R: Roland Emmerich.
Cu: John Cusack, Chiwetel Ejiofor, Danny Glover, Amanda Peet.

Filmul aduce în prim plan chiar celebra profeţie: calendarul mayaş, extrem de meticulos alcătuit, se termină în 2012. Şi, o dată cu el, şi restul lumii noastre, aşa cum o cunoaştem noi astăzi. Din momentul în care această profeţie a ajuns la urechile marelui public, astrologii, numerologii, geofizicienii şi chiar oamenii de ştiinţă s-au grăbit să cerceteze, fiecare prin propriile metode, gradul de valabilitate al acesteia. Se pare însă că mayaşii au dreptate. Punctul de plecare al filmului se inspiră în parte din teorii ştiinţifice, bazate pe profeţia Maya care stabileşte data sfârşitului lumii pe 21 decembrie 2012. Dacă data a fost stabilită, în schimb, modul în care ne vom încheia afacerile pe aici e încă în discuţie: schimbări climatice catastrofale, inversarea polilor magnetici, activitate solară excesivă, criză ecologică şi chiar trecerea întregului Pământ în cea de-a şasea dimensiune… Oricum, pentru că şi cercetătorii de la NASA se mai plictisesc, au realizat un top cu cele mai stupide, din punct de vedere ştiinţific, filme de la Hollywood, iar locul întâi cu coroniţă a fost câştigat de „2012”…

Glaciaţiunea: „Unde vei fi poimâine?”

TO: The Day After Tomorrow.
Producţie SUA, 2004
R: Roland Emmerich.
Cu: Dennis Quaid, Jake Gyllenhaal, Ian Holm, Emmy Rossum, Sela Ward.

Acelaşi Roland Emmerich, bântuit de sfârşitul lumii, aduce pe ecrane teoria conform căreia vine o nouă eră glaciară. Problema asta îl obsedează pe Jack Hall. Cercetările sale indică faptul că fenomenul de încălzire globală poate declanşa o schimbare bruscă a climei Pământului. Probele luate din gheţurile Antarcticii certifică faptul că nu este pentru prima dată când ne confruntăm cu un astfel de pericol, el întâmplându-se şi în trecut. Hall avertizează oficialităţile că nenorocirea se poate repeta dacă nu se iau măsuri. Din păcate, avertismentul său vine prea târziu. Că altfel nu s-ar fi făcut frumuseţe de efecte speciale. De această dată, NASA n-a mai avut nimic de comentat: descoperirea unui pui de mamut perfect congelat în Siberia Occidentală se potriveşte perfect teoriei glaciaţiunii bruşte prezentate în film.

Extratereştrii: „Ziua în care Pământul se opri”

TO: The Day the Earth Stood Still.
Producţie SUA, 2008.
R: Scott Derrickson.
Cu: Keanu Reeves, Jennifer Connelly, Jon Hamm, Kathy Bates, Jaden Smith.

Pe lângă schimbări climaterice şi dezastre aproximativ naturale, mai e şi ameninţarea din spaţiu, adică omuleţii verzi… Sosit pe Terra de pe o planetă îndepărtată, Klaatu, un extraterestru cu formă umanoidă, provoacă uluire generală. În timp ce guvernele şi oamenii de ştiinţă se zbat să facă faţă unei asemenea întâlniri extraordinare, o femeie, Helen Benson, descoperă care este misiunea sa pe Terra: extraterestrul este aici pentru a salva Pământul… cu dar mai degrabă fără pământeni. „The Day the Earth Stood Still” este un remake al filmului omonim regizat de Robert Wise în 1951. Acest clasic al genului SF a primit un Glob de aur pentru „cel mai bun film care promovează înţelegerea între oameni”. Chiar dacă versiunea nouă are acelaşi punct de plecare ca originalul (sosirea unui extraterestru cu un mesaj pentru umanitate), mesajul în sine a evoluat un pic. În 1951, extraterestrul avertiza oamenii despre pericolul bombei atomice. În faţa camerei lui Scott Derrickson, fiinţa venită de aiurea atrage atenţia asupra distrugerii mediului înconjurător.

Epidemia: „Pericol nevăzut„

TO: Contagion.
Producţie SUA, 2011.
R: Steven Soderbergh.
Cu: Marion Cotillard, Matt Damon, Laurence Fishburne, Jude Law, Kate Winslet.

Pentru „Contagion”, regizorul Steven Soderbergh încearcă exterminarea oamenilor cu ajutorul unui virus mortal, care-şi ucide victimele în câteva zile. Acesta se răspândeşte cu repeziciune, iar comunitatea medicală mondială, încearcă, într-o cursă cumplită contra cronometru, să găsească un remediu şi să controleze valul de panică propagat în toată lumea. Dincolo de laboratoare, oamenii încearcă pe cont propriu să găsească o cale de supravieţuire într-o societate în pragul dezastrului. Pandemiile au state vechi în cinema: în 1995, Wolfgang Petersen regiza „Outbreak” – dezastrul adus de un virus din Africa; în 2007, Francis Lawrence în „I Am Legend” transforma toţi oamenii în zombie, iar lista poate continua.

Fără copii: „Copiii tatălui”

TO: Children of Men.
Producţie Marea Britanie-SUA, 2006.
R: Alfonso Cuaron.
Cu: Clive Owen, Julianne Moore, Michael Caine, Oana Pellea, Paul Sharma.

Suntem deja în viitor şi am trecut cumva de 2012: Marea Britanie, 2027. De aproape 19 ani, nu se mai naşte nici un copil. Anunţul morţii celei mai tinere persoane, în vârstă de 18 ani, pune populaţia pe jar. În acest moment, o femeie rămâne însărcinată, devenind cea mai invidiată şi mai căutată persoană de pe planetă. Alfonso Cuaron adaptează romanul omonim al celebrei autoare de romane poliţiste P.D. James, carte primită cu strâmbături de nas din partea sf-iştilor, indignaţi de faptul că o scriitoare specializată în genul poliţist îşi încearcă pixul în „lumile viitorului”. Imposibilitatea reproducerii apare şi în magistralul roman al lui Frank Herbert, „Ciuma albă”, în care un medic sintetizează un virus care ucide numai femeile, transformând umanitatea într-o hoardă sălbatică de bărbaţi.

Pământul atacă: „Întâmplarea”

TO: The Happening.
Producţie SUA, 2008.
R: M. Night Shyamalan.
Cu: Mark Wahlberg, Zooey Deschanel, John Leguizamo, Spencer Breslin.

Plimbându-se prin înverzitul New Jersey, regizorului M. Night Shyamalan i-a venit ideea filmului: „Era o zi magnifică, iar copacii încadrau drumul. Şi, brusc, m-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă natura s-ar întoarce împotriva noastră”. Aşa s-a născut terifianta peliculă în care un fenomen loveşte fără discernământ şi fără nici un semn prevestitor. În câteva minute, zeci, sute de oameni mor în împrejurări stranii, terifiante, fără nici un fel de motiv. Ce poate provoca o astfel de bulversare radicală şi rapidă a comportamentului uman? E o nouă formă de atac terorist, un experiment scăpat de sub control, o armă toxică diabolică, un virus? Şi cum se transmite? Pentru Elliot Moore, profesor la un liceu din Philadelphia, ceea ce contează în primul rând este să fugă din faţa acestui fenomen pe cât de misterios pe atât de mortal. Dar foarte repede, devine evident faptul că nu există scăpare nicăieri. Pentru că peste tot sunt plante şi numai maestrului Shyamalan îi putea trece prin cap că acestea pot emite nişte vapori atât de nocivi încât să-i facă pe oameni să se sinucidă în cele mai cumplite moduri posibile.

Cerul atacă: „Melancholia„

TO: Melancholia.
Producţie Danemarca-Franţa-Germania-Italia-Suedia, 2011.
R: Lars von Trier.
Cu: Kirsten Dunst, Alexander Skarsgård, Kiefer Sutherland, John Hurt.

Justine şi Michael se căsătoresc. Pentru asta, ei au organizat o recepţie somptuoasă la reşedinţa surorii ei. În timp ce gazdele şi invitaţii petrec, planeta Melancholia se îndreaptă spre Pământ… Lars von Trier a ales titlul „Melancholia” pentru a reflecta propria sa stare depresivă. Deasemenea, regizorul explică mai departe că planeta cea mai melancolică e Saturn, iar coliziunile cosmice sunt un fenomen frecvent în Univers. Dacă în toate filmele de până acum, cumva finalul, oricât de sumbru, întrevedea o luminiţă la capătul tunelului, aici puteţi lăsa orice speranţă. Imaginea finală a peliculei, în care planeta Melancholia de câteva ori mai mare decât Terra înghite ca pe o musculiţă planeta albastră, nu lasă loc de nicio continuare…

Moştenirea mayaşă
Despre profeţiile mayaşe se pot spune două lucruri foarte clare: primul este acela că mayaşii, absolut inexplicabil pentru noi astăzi, erau capabili să calculeze eclipsele de Soare cu mult înainte de inventarea telescopului, iar al doilea – celebrul lor calendar se termină brusc pe 21 decembrie 2012, atunci când Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele şi Luna Nouă se vor alinia într-o conjuncţie unică. Acum, restul lucrurilor nu mai sunt deloc clare: sfârşitul calendarului înseamnă sfârşitul lumii sau pur şi simplu până acolo au calculat învăţaţii mayaşi. Ultima teorie optimistă profetizează chiar intrarea într-o nouă eră, spirituală, despe care oricum nimeni nu e capabil să dea prea multe amănunte.

Top 10 Filme despre sfârşitul lumii

1. Independence Day – 306,169,268 $
2. War of the Worlds – 234,280,354 $
3. Armageddon – 201,578,182 $
4. The Day After Tomorrow – 186,740,799 $
5. 2012 – 166,112,167 $
6. The Day the Earth Stood Still – 79,366,978 $
7. Contagion – 74,467,640 $
8. The Happening – 64,506,874 $
9. Children of Men – 35,552,383 $
10. Melancholia