(P) Ce este astigmatismul, care sunt cauzele și cum se tratează

În termeni simpli, astigmatismul este o eroare de focalizare cauzată de o formă neregulată a corneei (partea transparentă din fața ochiului) sau, mai rar, a cristalinului.

Ce este astigmatismul

Pentru o vedere perfectă, ochiul ar trebui să fie rotund, ca o minge de fotbal. Într-un ochi cu astigmatism, suprafața este curbată inegal, asemănându-se mai degrabă cu o minge de rugby. Această asimetrie face ca razele de lumină să nu se concentreze într-un singur punct pe retină, ci în mai multe puncte, ceea ce duce la o imagine încețoșată sau deformată atât la distanță, cât și de aproape.

Ce tipuri de astigmatism există

Clasificarea astigmatismului se bazează pe modul în care razele de lumină pică în raport cu retina. Dacă ne imaginăm ochiul ca pe un sistem de lentile, tipul de astigmatism este definit de „eroarea de calcul” a acestor lentile.

Clasificarea după structura afectată este cea mai simplă împărțire, bazată pe locul unde apare neregularitatea:

• astigmatism cornean – cel mai frecvent întâlnit tip; apare atunci când corneea are o formă neregulată
• astigmatism lenticular – este cauzat de o curbură neregulată a cristalinului (lentila din interiorul ochiului); poate apărea chiar dacă ai o cornee perfectă; este frecvent întâlnit la persoanele care încep să dezvolte cataractă

Astigmatismul se clasifică și după regularitatea curburii, deoarece acest aspect este important pentru modul în care se corectează vederea:

• astigmatism regulat – cele două meridiane principale (cele mai curbate și cele mai plate zone ale ochiului) sunt perpendiculare între ele (la 90 de grade); este cel mai comun tip și se corectează ușor cu ochelari sau lentile de contact obișnuite
• astigmatism neregulat – meridianele nu sunt perpendiculare; acesta apare adesea în urma unor traumatisme, cicatrici pe cornee sau din cauza unei afecțiuni numite keratoconus; este mai dificil de corectat cu ochelari și necesită de obicei lentile de contact rigide sau intervenții chirurgicale

În funcție de modul în care se realizează focalizarea, astigmatismul poate fi clasificat astfel:

• astigmatism simplu – o parte din lumină pică pe retină, iar cealaltă pică fie în fața, fie în spatele ei; poate fi miopic simplu sau hipermetropic simplu
• astigmatism compus – ambele fascicule de lumină pică eronat (ori ambele în față, ori ambele în spate), dar în puncte diferite; se combină practic cu miopia sau hipermetropia pe ambele meridiane
• astigmatism mixt – un meridian este miop (lumina pică în fața retinei), iar celălalt este hipermetrop (lumina pică în spatele retinei)

Tipul de astigmatism determină confortul vizual. De exemplu, un astigmatism simplu poate fi tolerat de ochi fără ochelari, în timp ce un astigmatism mixt sau neregulat provoacă aproape întotdeauna amețeli, dureri de cap și o nevoie urgentă de corecție. Află mai multe despre afecțiuni ale ochiului, aici.

Care sunt cauzele astigmatismului

Astigmatismul nu este considerat o boală în sensul clasic, ci mai degrabă o variație de construcție a sistemului optic uman.

Cauzele care duc la apariția acestei imperfecțiuni de focalizare sunt diverse și variază între predispoziția genetică și factorii dobândiți pe parcursul vieții, fie prin traumatisme, fie prin procese degenerative naturale sau patologice.

Cea mai răspândită cauză a astigmatismului este componenta ereditară, majoritatea persoanelor născându-se cu o anumită asimetrie a corneei. Această predispoziție genetică dictează modul în care țesutul cornean se dezvoltă în perioada intrauterină și în primii ani de viață, și modelează ochiul mai degrabă sub forma unei calote asimetrice decât a unei sfere perfecte. De cele mai multe ori, astigmatismul congenital rămâne stabil pe parcursul vieții, însă el poate fi influențat de procesul de creștere al copilului, motiv pentru care monitorizarea timpurie este esențială pentru a preveni dificultățile de învățare cauzate de vederea neclară.

Pe lângă factorii genetici, astigmatismul poate apărea ca urmare a unor evenimente mecanice sau traumatice care modifică integritatea structurală a ochiului. Accidentele care provoacă leziuni la nivelul corneei lasă adesea în urmă cicatrici; acest țesut cicatricial nu are aceeași elasticitate sau curbură ca cel original, și poate genera un astigmatism neregulat care este mult mai dificil de corectat decât cel nativ. De asemenea, intervențiile chirurgicale oculare, cum ar fi operația de cataractă sau transplantul de cornee, pot induce un astigmatism secundar, deoarece suturile sau procesul de vindecare pot exercita presiuni inegale asupra suprafeței oculare, schimbându-i geometria.

O altă categorie importantă de cauze este reprezentată de afecțiunile degenerative ale corneei, dintre care cea mai notabilă este keratoconusul. În această situație, corneea începe să se subțieze progresiv și să se bombeze spre exterior, căpătând o formă conică în loc de una rotundă. Acest proces duce la apariția unui astigmatism sever și evolutiv, care nu mai poate fi gestionat prin metode convenționale. Totodată, presiunea exercitată de pleoape sau prezența unor mici tumori benigne la nivelul acestora, cum ar fi șalazionul, pot apăsa temporar pe globul ocular, provocând variații subtile în curbura acestuia și, implicit, în claritatea imaginii.

Așadar, astigmatismul este rezultatul unei interacțiuni complexe între bagajul genetic și parcursul biologic al individului. Înțelegerea cauzei este foarte importantă pentru alegerea metodei corecte de tratament.

Care sunt semnele astigmatismului

Recunoașterea semnelor astigmatismului este un proces care îmbină autosesizarea unor distorsiuni vizuale cu observarea unor reacții fizice compensatorii pe care organismul le adoptă inconștient.

Acest viciu de refracție se manifestă prin incapacitatea ochiului de a focaliza lumina într-un singur punct, așadar, principalele indicii nu sunt doar de natură optică, ci și fiziologică, deoarece afectează confortul general și capacitatea de concentrare a individului în activitățile cotidiene.

Cel mai evident semn al astigmatismului este vederea încețoșată sau distorsionată, care se manifestă la orice distanță, spre deosebire de miopie sau hipermetropie, care afectează doar un anumit plan vizual. Persoanele cu astigmatism descriu adesea obiectele ca fiind ușor alungite, șterse la margini sau dublate, un fenomen cauzat de punctele multiple de focalizare de pe retină. Un indicator vizual specific și extrem de comun apare pe timp de noapte, când sursele de lumină punctiforme, cum ar fi farurile mașinilor sau semafoarele, par să se proiecteze sub formă de raze întinse, halouri sau linii radiale, transformând condusul nocturn într-o experiență obositoare și nesigură.

Dincolo de percepția vizuală alterată, astigmatismul se trădează prin efortul intens pe care sistemul ocular îl depune pentru a încerca să corecteze imaginea. Un semn specific este tendința instinctivă de a strânge pleoapele (mijirea ochilor) pentru a vedea mai clar. Această acțiune reduce cantitatea de lumină care intră în ochi și limitează distorsiunea, dar pe termen lung duce la slăbirea mușchilor oculari. Această stare de tensiune permanentă, cunoscută sub numele de astenopie, se traduce prin oboseală oculară rapidă, însoțită de o senzație de arsură sau iritație la nivelul globilor oculari, în special după perioade lungi de citit sau de lucru la calculator.

Durerile de cap reprezintă un alt semnal de alarmă frecvent, fiind localizate de obicei în zona frontală sau la nivelul tâmplelor. Acestea apar ca o consecință directă a suprasolicitării creierului, care încearcă să proceseze și să „asambleze” o imagine coerentă din fragmentele neclare transmise de nervul optic. În cazul copiilor, semnele pot fi mai subtile și se pot manifesta prin înclinarea capului într-o parte pentru a găsi un unghi de vedere mai favorabil sau prin dificultăți neașteptate în urmărirea rândurilor atunci când citesc, ceea ce poate fi confundat eronat cu lipsa de atenție sau cu probleme de învățare.

Semnele astigmatismului formează un tablou clinic ce variază de la subtile distorsiuni geometrice până la simptome fizice debilitante, precum migrenele și oboseala cronică. Identificarea acestor indicii nu este doar un pas spre obținerea unei vederi mai clare, ci și o măsură esențială pentru protejarea sănătății neurologice și oculare pe termen lung.

Cum influențează astigmatismul calitatea vieții

Impactul astigmatismului asupra calității vieții depășește simpla vedere încețoșată. Acesta poate afecta eficiența activităților zilnice și starea generală de bine a individului. Deoarece creierul depune un efort constant pentru a interpreta imaginile distorsionate, persoanele cu astigmatism se confruntă adesea cu o stare de oboseală cognitivă și fizică ce poate fi confundată ușor cu stresul cotidian.

La nivel profesional și educațional, astigmatismul netratat limitează capacitatea de concentrare prelungită. Lectura devine anevoioasă, deoarece literele pot părea umbrite sau suprapuse, ceea ce duce la pierderea rândurilor și la o viteză de procesare scăzută. În era digitală, lucrul la monitor accentuează aceste dificultăți, provocând frecvent sindromul de oboseală oculară, manifestat prin ochi uscați, iritați și dureri de cap frontale care apar de obicei spre finalul zilei.

Siguranța personală este un alt aspect critic, în special în contextul condusului pe timp de noapte. Pentru un șofer cu astigmatism, luminile farurilor și ale semafoarelor nu apar ca puncte clare, ci ca raze lungi sau halouri care „împroșcă” parbrizul, reducând drastic vizibilitatea obiectelor din jur și crescând timpul de reacție. Chiar și activitățile recreative, precum sportul sau vizionarea unui film, pot deveni frustrante atunci când detaliile fine se pierd într-o masă difuză de forme.

Când este cazul să mergi la medic

Multe persoane trăiesc cu forme ușoare de astigmatism fără să știe, însă există momente clare când intervenția unui specialist (optometrist sau oftalmolog) devine necesară:

• apariția durerilor de cap recurente – dacă simți o presiune în zona frunții sau a tâmplelor după ce citești sau lucrezi la calculator, este un semn că sistemul tău vizual face un efort de compensare prea mare
• mijirea instinctivă a ochilor – dacă observi că strângi pleoapele pentru a focaliza obiectele de la distanță sau textul de aproape, acesta este un mecanism clasic de ajustare a astigmatismului care indică nevoia de corecție
• dificultăți la condusul nocturn – dacă luminile orașului par să se întindă în linii lungi și te simți nesigur la volan noaptea, se impune un control oftalmologic
• scăderea randamentului școlar la copii – atunci când un copil evită lectura, se plânge de dureri de ochi sau își înclină capul într-o parte pentru a privi la televizor, astigmatismul poate fi o cauză
• vedere dublă sau distorsionată – orice percepție a obiectelor ca fiind alungite, sau prezența unor umbre lângă litere, necesită o evaluare

Diagnosticul de astigmatism

Stabilirea diagnosticului se bazează pe o serie de investigații complementare care evaluează atât refracția (modul în care ochiul focalizează), cât și topografia (forma fizică a corneei).

Autorefractometria este prima etapă, adesea numită de pacienți „testul la aparat”. Se folosește un dispozitiv ce măsoară automat modul în care lumina se reflectă în ochi, oferind medicului o estimare rapidă a dioptriilor (sferă, cilindru și axă). Deși este foarte precis, rezultatul este doar un punct de plecare.

Deoarece astigmatismul este, de cele mai multe ori, o problemă de curbură a corneei, medicul folosește un keratometru pentru a măsura reflexia luminii pe suprafața ochiului. Pentru cazuri complexe sau înainte de operații, se realizează o topografie corneană, care creează o hartă 3D colorată a ochiului, evidențiind exact zonele de asimetrie.

Testul de acuitate vizuală este testul clasic cu litere de dimensiuni diferite. În cazul astigmatismului, medicul folosește un cadru de probă în care introduce lentile cilindrice, rotindu-le până când pacientul vede clar. Un instrument specific utilizat aici este „cadranul pentru astigmatism” (un cerc cu linii radiale); dacă pacientul vede unele linii mai negre sau mai groase decât altele, diagnosticul este confirmat.

Cum se corectează astigmatismul

Corectarea astigmatismului oferă pacienților o gamă variată de soluții, de la metode non-invazive de compensare optică până la intervenții chirurgicale de înaltă precizie care pot elimina dependența de ochelari. Alegerea tratamentului depinde nu doar de severitatea dioptriilor, ci și de stilul de viață, vârsta și sănătatea structurală a corneei fiecărui individ.

Tratament de corecție

Cea mai simplă și sigură metodă de gestionare a astigmatismului rămâne purtarea ochelarilor cu lentile cilindrice. Spre deosebire de lentilele sferice obișnuite, care au aceeași putere de refracție pe toată suprafața, lentilele cilindrice sunt concepute să compenseze asimetria specifică a ochiului pacientului, focalizând lumina într-un singur punct pe retină. Acestea necesită o prescripție precisă care să includă valoarea dioptriei (cilindrul) și orientarea acesteia (axa), exprimată în grade.

Pentru cei care își doresc o libertate mai mare de mișcare sau un câmp vizual periferic mai larg, lentilele de contact torice reprezintă alternativa ideală. Acestea au o geometrie specială care le permite să rămână stabile pe ochi, fără să se rotească în timpul clipitului, asigurând astfel o vedere clară constantă. În cazurile de astigmatism neregulat sau sever, se pot utiliza lentile de contact rigide gaz-permeabile sau lentile sclerale, care creează practic o nouă suprafață optică perfectă deasupra corneei neregulate.

Tratament chirurgical

Chirurgia refractivă a revoluționat tratamentul astigmatismului, trecând de la simpla compensare la corecția permanentă a formei ochiului. Cele mai populare tehnici utilizează laserul pentru a remodela curbura corneei:

• LASIK și PRK – aceste proceduri folosesc un laser cu excimeri pentru a îndepărta cantități microscopice de țesut cornean, „șlefuind” suprafața ochiului până când aceasta devine sferică
• tehnologia SMILE – este o metodă de ultimă generație, minim invazivă, care corectează astigmatismul prin extragerea unui mic fragment de țesut din interiorul corneei, fără a fi nevoie de o tăietură mare la suprafață

Pentru pacienții care nu sunt candidați buni pentru laser (de exemplu, cei cu cornee prea subțire sau dioptrii foarte mari), există opțiunea implantului de cristalin toric. Această procedură presupune fie introducerea unei lentile suplimentare în fața cristalinului natural, fie înlocuirea completă a cristalinului natural cu unul artificial care are corecția astigmatismului încorporată. Cea din urmă metodă este adesea utilizată în cadrul operațiilor de cataractă, deoarece rezolvă simultan opacifierea vederii și viciul de refracție.

Cum putem preveni astigmatismul

Majoritatea formelor de astigmatism sunt determinate genetic sau apar ca urmare a structurii naturale a ochiului, procese care nu pot fi influențate.

Totuși, există măsuri prin care putem preveni agravarea acestuia sau apariția formelor dobândite.

Evitarea frecatului la ochi este cea mai importantă măsură preventivă. Frecatul agresiv și repetat la ochi poate slăbi fibrele de colagen din cornee, favorizând apariția keratoconusului (o formă severă și progresivă de astigmatism).

Foarte importantă este și protecția împotriva traumatismelor. Purtarea ochelarilor de protecție în timpul activităților care pot duce la lovituri sau pătrunderea unor corpuri străine previne cicatrizarea corneei, care ar cauza un astigmatism neregulat.

Și tratarea promptă a ulcerelor corneene sau a conjunctivitelor severe poate preveni formarea cicatricilor pe suprafața oculară.

Nu în ultimul rând, foarte importantă este și igiena vizuală. Deși nu previne modificarea formei corneei, pauzele regulate (regula 20-20-20) și iluminarea corectă ajută la gestionarea simptomelor și previn suprasolicitarea care face astigmatismul mai greu de tolerat.

 

 

Sursa foto: Shutterstock