Iubind copiii altora

Meseria de asistent maternal e relativ noua în Romania. Cei care și-o asuma preiau și riscurile aferente: cand copiii pleaca de la ei, iau și o parte din sufletul lor. Dar le ramane destula dragoste ca sa dea și celor ce îi înlocuiesc, și nu pentru ca asta le e meseria, ci pentru ca vocația lor este aceea de a fi parinți.

Cristina și Eduard au împlinit șase ani de casnicie pe 25 iulie. La începutul casniciei, ea lucra în comerț, iar el era șofer. Ea a vazut la televizor un reportaj care a îndemnat-o sa mearga la Direcția pentru Protecția Copilului, unde a fost îndrumata spre a face cursurile necesare, a trecut examenul și a primit o diploma care atesta faptul ca este asistenta maternala. Dupa ce a primit în grija primul copil, un baiețel de numai cinci zile, care a fost ulterior înfiat de finii lor, soțul ei, care o ajuta la îngrijirea acestuia, a decis ca vrea sa devina și el asistent paternal.

De trei ani de zile, sunt parinți pentru copiii altora
Pentru ei nu este doar o meserie, este un mod de viața; îi iubesc pe acești copii ca și cum ar fi ai lor, și sufera cand sunt luați, în vederea unei adopții sau din alte motive. „Am plans pentru o fetița care a stat aici doar o luna de zile, dar dupa cei care stau cu anii!!! Ea fusese pierduta de parinții ei într-o farmacie, și a durat cam mult pana cand au gasit-o”, își amintește ea.

În trei ani de zile, s-au ocupat de 13 copii. Acum, în grija lor sunt trei: Cristian, Alexandra și Valentina. Dupa ce se va finaliza adopția Valentinei, vor mai primi un copil în adopție. „Nu avem voie mai mulți, pentru ca nu avem spațiul necesar, în apartamentul de trei camere din București”, ne explica Eduard. Cristian, baiețelul blond care ne-a întampinat înca de la poarta, va împlini trei ani în septembrie și este în grija lor de cand avea șapte luni. Sora lui a fost adoptata în strainatate, și ar fi urmat și înfierea lui, dar adopțiile internaționale au fost stopate. Alexandra va merge la școala în septembrie. Este de trei ani în grija soților Horoșovschi, și a mai avut o sora, bolnava de cancer pulmonar, care a fost dusa înapoi în familie.

Vor adopta una dintre fetițele din grija lor
Completeaza o fișa în care specifica limitele de varste pe care le-ar prefera, dar nu aleg singuri copiii pe care îi îngrijesc. „Eu una n-am avut preferințe, daca e bolnav, țigan sau roman, tot copil este. Eu chiar înfiez o fetița care nu este tocmai alba”, ne spune Cristina. Fetița se numește Valentina, și este în grija soților Horoșovschi de cand avea doua luni. Se numește așa pentru ca data nașterii ei, 14 februarie, coincide cu ziua Sfantului Valentin. Acum are un an și șapte luni. Pe 21 august, de ziua de naștere a Cristinei, va avea loc și botezul Valentinei. „Nu seamana cu noi, dar nu ne intereseaza asta. O iubim foarte mult, iar pe viitor poate vom adopta și un baiețel; poate chiar pe Cristian”, spun ei cu speranța.

Copiii le spun mama și tata
Copiii le spun mama și tata, dar ei au de gand sa le spuna adevarul de îndata ce vor ajunge la varsta la care pot înțelege. Parinții lui Eduard și ai Cristinei sunt considerați bunici pentru acești copii. Prietena cea mai buna a Cristinei este și ea asistenta maternala, și va fi nașica Valentinei.

Parinții lui locuiesc la Branești, unde a primit și el o bucata de pamant, și au început sa-și construiasca acolo o casa de vacanța. Aerul curat de la țara le face bine copiilor, au acolo și o gradina de legume și pomi fructiferi, de care îngrijește soacra Cristinei, ce locuiește chiar alaturi. Ea se ocupa de nou nascuți la Spitalul Pantelimon, și a ajutat-o pe Cristina cu sfaturi legate de îngrijirea copiilor.

Primesc salariu fix, bani de mancare pentru fiecare copil și alocație de 670.000, precum și produse de igiena sau alimente, din sponsorizari. Cristina a încercat o perioada sa aiba propri copii. S-a împacat pana la urma cu gandul ca nu se poate și, pentru ca avea multa dragoste de oferit, o împarte pe toata între soțul ei și copiii lor. Da, copiii lor, pentru ca îi iubesc și simt ca sunt ai lor, și pentru ca ei, cei care îi cresc și fac sacrificii pentru ei, le sunt mult mai parinți decat cei biologici.

Acasa Magazin