A crescut consumul de DROGURI AUTO

Masina e programata sa moara un pic mai repede si, ca sa nu te prinzi, e programata sa traiasca mai spectaculos. O supraoferta tehnologica si publicitara care te pupa in cur cu gestul unui sarut frantuzesc si te cotrobaie apoi in buzunar cu nonsalanta unei tiriste.

Daca o dezbraci de promisiuni si o descompui in piesele ei banale, masina e o mare dezamagire. Extrage din imaginarul auto dorintele, visul, gogosile si gata, iubirea moare pe loc! La urma urmei, e o prostie sa faci pasiune pentru o tona de fier, un chintal de plastic si o mie de piulite.

Reclama a facut din automobil amanta disponibila, idol personal si pantof cu toc. Adica un pestisor de aur care satisface trei dorinte: posesie, sens si epatare, la pret CIP abordabil. Vorbim despre o somnolenta placuta, indusa prin canale vulnerabile. Nevoia de confort mental invinge reflexele critice. A avea masina a devenit un drog acceptat. Ca responsabil cu imperfectiunile umane, subconstientul isi face treaba. Sub santajul instinctelor crepusculare, ne incolonam cuminti la coada la leasing, la rate sau la „banu”e jos”. Facem parte din armata consumatorilor-sclavi care inalta spre cer piramidele vanzarilor.

Intru acum in pielea unui prieten si incep sa ma enervez. De cate ori se aprinde un beculet rosu pe bordul noii mele masini germane, imi vine sa sparg fata inginerului neamt care semneaza pe caroserie. Cum e posibil, imi vine sa zbier, ca, dupa ce am investit o valiza de bani, amestecul asta de metal, snobism si clipuri publicitare sa se comporte asa de jalnic? Cum sa raman in mijlocul drumului pentru a cincea oara, cum sa-mi innebuneasca centrala multimedia, cum sa mi se topeasca bateria si sa-mi arda cauciucul de rezerva, cum sa-mi zdrangane SUV-ul nou-nout ca un microbuz din anii „e60? Si cum sa platesc eu pentru senzatiile astea de Lada 1200 atata amar de euroi?

E vorba, draga cititorule, despre o viclenie subtila…

Citeste mai mult in ProMotor