Alfred Kinsey – monstru sau vizionar?

Supranumit „Freud al Americii”, Kinsey a deschis, prin raportul sau publicat în 1948, calea spre emanciparea sexuala care avea sa se petreaca în anii ’60, vorbind deschis (și argumentat cu rezultatele interviurilor sale cu sute de subiecți) despre masturbare, sex premarital, relații extraconjugale, practicarea altor poziții decat cea a misionarului și alte lucruri considerate atunci tabu.

Cutezanța lui de-a aborda însa, într-o epoca atat de închisa, habotnica și pudibonda tocmai asemenea subiecte și de-a demonstra ca americanii sfideaza cu voioșie, în spatele ușilor închise, morala puritana cu care se lauda a fost aspru și spectaculos sancționata. Astazi exista înca cercetatori care îl contesta vehement, considerandu-l impostor, pervers și pedofil.

Cine era, de fapt, Alfred Kinsey?

În 1948, raportul sau, „Sexual Behavior in the Human Male”, a devenit primul bestseller despre sex. Înainte de publicarea carții, Kinsey a lucrat într-un laborator obscur al Universitații Indiana, unde era cunoscut ca profesor de biologie (e adevarat, de o curiozitate ieșita din comun), a carui unica realizare fusese un volum despre viespi publicat în 1929. Interesul sau pentru cercetarea în domeniul sexualitații s-a aprins în momentul în care a fost invitat sa preia un curs de educație sexuala organizat de universitate, destinat sa-i pregateasca pe studenți pentru un mariaj reușit. Pregatindu-și prelegerile, Kinsey a fost șocat de uscaciunea bibliografiei existente și de informațiile deseori eronate – și total insuficiente – oferite de doctori și preoți.

Cu toate ca atitudinea sa liberala, care, printre altele, încuraja contracepția, a dus repede la înlocuirea lui de la catedra, interesul sau pentru cercetarea sexualitații a crescut. Convins ca interviurile conduse științific vor duce la concluzii revoluționare, Kinsey a obținut în 1940 aprobarea de a-și pune proiectul în practica.

El a adunat o echipa de cercetatori pe care i-a antrenat în tehnica interviului științific, iar la mijlocul anilor ’40 a fondat Institute for Sex Research (Institutul Kinsey de azi) în campusul universitații.

În 1947, el a hotarat ca are destule date pentru a publica un volum despre comportamentul sexual masculin, iar în 1948, celebra carte care avea sa faca atata valva era deja pe rafturi.

Reputația lui Kinsey de cercetator scrupulos și mai ales faptul ca sexul, considerat un tabu atunci, era în centrul atenției, au vandut cartea ca painea calda, în ciuda protestelor vehemente ale unor organizații religioase, iar autorul sau a devenit una dintre cele mai cunoscute personalitați din lume.

Contestatarii, o ceata nesațioasa

În ciuda faptului ca azi meritul științific al studiilor lui Kinsey este larg recunoscut, iar lucrarile sale ocupa un loc important în studiul sexualitații (cel puțin ca baza a unor studii aprofundate), exista numeroase voci care îl contesta în termeni extrem de duri. Cand a aflat ca Liam Neeson îl va interpreta pe Kinsey într-un film produs de Francis Ford Coppola și regizat de Bill Condon, Dr. Judith Reisman, una dintre cele mai înfocate contestatare ale lui Kinsey, i-a trimis o scrisoare deschisa actorului, cerandu-i sa refuze rolul.

Printre altele, Reisman spunea: „Kinsey era un pervers periculos, iar daca îl interpretați, domnule Neeson, e ca și cum l-ați umaniza pe Mengele”… Și nu este singura acuza adusa cercetatorului, ci i se alatura cele de pornografie și pedofilie, totul fiind inflamat de faptul ca Kinsey apara drepturile homosexualilor și nu le considera orientarea sexuala patologica.

Afla mai multe despre Alfred Kinsey numai din