Ana Georgescu a fost desemnată „player of the week” la Exatlon România

De: Cristiana Trifu / 04.09.2018, 15:27
Ana Georgescu a fost desemnată „player of the week” la Exatlon România
Ana Georgescu a fost desemnată „player of the week” în echipa Faimosilor, în ediţia de duminică de la „Exatlon”. Foarte bine pregătită din punct de vedere sportiv, echilibrată şi mereu alături de coechipieri, sportiva pare să devină una dintre figurile centrale de la „Exatlon” şi un reper atât pentru Faimoşi, cât şi pentru Războinici.

Ana Georgescu a avut un traseu foarte bun în prima săptămâna de competiţie, iar această realitate a pus-o în postura de a nominaliza o persoană din echipă pentru duelul eliminator. A ştiut să gestioneze şi această situaţia cumva ingrată, într-un mod în care să nu lezeze unitatea echipei sale. Capacitatea Anei Georgescu de a-şi motiva coechipierii şi de a fi alături de ei în permanentă este una dintre calităţile dobândite în ani de experienţă, dar are legătură şi cu firea ei deschisă.

„Făcând sport de performanţă am crescut în echipă, iar colegele îmi deveniseră surori. Petreceam mai mult timp cu ele decât cu ai mei, acasă”, a spus Ana Georgescu.

Ana a început gimnastică ritmică la vârstă de numai trei ani pentru că părinţii şi-au dorit că fiica lor să se dezvolte armonios şi să nu stea prea mult în faţă blocului. Foarte rapid, gimnastica s-a transformat în pasiunea ei şi au urmat antrenamentele, mai întâi la Constanţa, apoi la Bucureşti, unde s-a mutat la vârstă de opt ani.

„Mă trezeam dimineaţa foarte devreme, iar la ora 6 şi ju­mătate deja începeam primul antre­na­ment. După aceea mer­geam la şcoală, apoi făceam lecţiile, de multe ori în autobuz, în metrou sau, dacă mai aveam timp liber, în sala de an­tre­na­mente sau în bi­blio­tecă Facultăţii de Educaţie Fizi­că şi Sport. După aceea, făceam al doilea antrenament, care se termină după 7 şi ju­mătate seară. Iar a două zi o luăm de la capăt. Nu reuşeam să trăiesc viaţa de adolescent cla­sică, însă nu simţeam că pierd ceva. Mă con­si­deram privilegiată că am şansa să călătoresc sau să fac ceea ce fac. Nu am simţit că fac un sacrificiu, în niciun caz. Pe podium totul se uită, totul se şterge, şi clipele grele, şi lacrimile, şi efortul. Este un moment şi de mândrie, şi de împlinire, care te face să mergi mai departe. Uşor-uşor, sub îndrumarea antrenoarei mele de atunci, Maria­na Mezei, care m-a ajutat să mă formez, am ajuns în lotul de junioare. Din pă­cate, nu s-a concretizat cu par­ti­ciparea la Cam­pionate Europene sau Mondiale, aşa cum îşi doreşte fiecare sportiv, însă am avut ne­nu­mărate medalii şi o contribuţie importantă în gimnastică ritmică din perioada respectivă”, a povestit Ana Georgescu, într-un interviu realizat înainte de plecarea la Exatlon.