Anastacia, o ciudatenie a naturii

Cand o auzi cantand pe Anastacia, te intrebi cum poate o miniona sa aiba o voce atat de puternica. Succesul de care se bucura astazi americanca a venit dupa 10 ani de munca si de perseverenta. Ultimul ei single, „One Day In Your Life”, a intrat deja in topuri.

„Ani de-a randul trebuia sa arat intr-un anumit fel, vocea mea sa sune intr-un anumit fel, sa ma misc intr-un anumit fel si eu nu-mi doream decat sa cant”, spune, acum, Anastacia. „De fiecare data cand dadeam cate o proba, producatorii ma intrebau: „Esti cumva negresa?”. Iar eu le raspundeam: „Par negresa? Bineinteles ca nu.” Si, timp de 10 ani, mi s-a spus: „Esti originala, esti alba, dar ai voce de negresa.” Nu mi se oferea nici un contract si, intre timp, cantam la nunti, eram chelnerita la Paris Croissant sau secretara la o clinica de chirurgie plastica din L.A.”, isi aminteste ea.

Cand era mica, cea mai interesanta profesie i se parea aceea de mama. Apoi, pentru o scurta perioada de timp, a vrut sa se faca arheolog. „Am renuntat cand mi-am dat seama ca, pentru asta, trebuie sa invat mult prea mult. Nici nu ma gandeam sa ma fac cantareata, nu-mi cumparam discuri, nu aveam postere lipite pe peretii camerei mele. Pana cand am implinit 17 ani si am devenit dansatoare intr-o emisiune, „Club MTV”, nu am luat in calcul o cariera in showbiz.”

O data intrata in lumea spectacolului, Anastacia a aparut in doua videoclipuri ale lui Salt’N’Pepa si apoi, in ’98, a participat la un concurs muzical tot pe MTV, unde a cantat „Not That Kind”. „In acel moment, multe case discografice au venit cu propuneri pentru contracte si chiar Michael Jackson mi-a propus sa lucram impreuna”, povesteste ea.

Elton John a fost entuziasmat de Anastacia si au ajuns sa cante in duet. „A fost incredibil”, zice solista. „Ii ascultam muzica de copil. Prima data cand l-am intalnit, eram indopata cu anestezice, deoarece, cu o zi inainte, iesisem din spital dupa o operatie de hernie de disc. L-am adorat intotdeauna si, cand doctorul mi-a prescris ochelari de vedere, mi-am spus: „Cool! Voi purta ochelari ca Elton.” Si, din acel moment, eram foarte mica, nu am mai renuntat la ei. Asta si pentru ca nu vad: la un ochi am astigmatism, cu celalalt nu vad aproape deloc. Chiar daca m-as opera, nu as renunta la ochelarii cu lentile trandafirii. Sunt atat de senzuali!”

Cel de-al doilea album al ei, „Freak of Nature”, pare sa o reprezinte intru totul. „Mama imi spunea mereu ca sunt o ciudatenie a naturii si chiar m-am simtit mereu asa.” Senzatie accentuata, probabil, si de faptul ca Anastacia sufera de maladia Crohn (care cauzeaza inflamatii si ulceratii ale intestinului gros), diagnostic ce i s-a pus cand avea 13 ani. Ea marturiseste ca boala a facut-o mai puternica, „m-a ajutat sa descopar cine sunt cu adevarat. Am o mare cicatrice pe stomac, dar nu incerc s-o ascund, desi, cand am vazut-o pentru prima data, m-am suparat foarte tare. Doctorii ma asigurasera ca nu se va vedea din lenjerie. Ei bine, chiloteii mei nu sunt atat de inalti. Isi imaginau oare ca port lenjeria bunicii?” Ea e unul dintre putinii diagnosticati cu aceasta boala, care nu are mari probleme: nu a pierdut in greutate si nici nu i-a cazut parul. Tot ceea ce trebuie sa faca e sa-si supravegheze dieta.

Anastacia e originala din toate punctele de vedere – talentul ei e unic, versurile cantecelor oneste, vocea ei plina de pasiune, personalitatea sincera. Toate astea o fac o „ciudatenie a naturii”? Raspunsul il poate da doar publicul…

Muzica si fotbal
Anastacia va interpreta cantecul oficial al Cupei Mondiale. „Boom”, caci acesta e numele piesei, considerat un omagiu adus energiei, entuziasmului si puterii „degajate” de aceasta competitie. Cantat de ea, „Boom” pare strigatul suporterilor din lumea intreaga. Iar FIFA spera ca va deveni un hit si ca va fi fredonat de toti microbistii, indiferent daca echipa lor preferata pierde sau castiga.

Anastacia in 9 date:
1973 – Pe 17 septembrie se naste in Chicago. Mama ei este actrita de music- hall, iar tatal cantaret de club. Parintii i-au dat numele Anastacia, inspirati de fiica ultimului tar, Anastasia Romanova.
1976 – Parintii ei divorteaza si Anastacia, impreuna cu fratii ei, Shawna, Brian si Diane, ramane in custodia mamei lor.
1985 – Se muta in New York, impreuna cu familia ei.
1987 – Se inscrie la Professional Children’s School din Manhattan si incepe sa danseze freestyle in clubul „1018” din New York.
1990 – Are loc debutul ei in lumea spectacolului, ca dansatoare in programul „Club MTV”. Apare in videoclipurile „Everybody Get Up” si „Twist And Shout” ale trupei Salt’N’Pepa.
1995 – Compune „One More Chance”, primul ei cantec. Pentru a se putea intretine singura, lucreaza ca instructor de aerobic, vanzatoare, coafeza, secretara si chelnerita.
1998 – Participa la concursul „The Cut”, organizat de MTV pentru tinerii aspiranti la o cariera muzicala. Canta, a cappella, „Not That Kind” si iese pe locul doi.
2000 – Apare primul ei album, „Not That Kind”, care s-a vandut in 7 milioane de exemplare.
2001 – La sfarsitul lui noiembrie scoate cel de-al doilea album „Freak of Nature”, precedat de singel-ul „Paid My Dues”.

De la fetita baietoasa la diva
Cand Anastacia era foarte mica, parintii ei au divortat si ea nu si-a mai vazut tatal de ani de zile. Asa ca modelul ei masculin a fost bunicul sau. „Era mereu alaturi de noi, era puternic si fermecator”, si-l aminteste ea. „Datorita lui am aflat ca mai exista si barbati cumsecade in lume.” Barbatul pe care si l-ar dori alaturi trebuie sa aiba umor, un caracter puternic si o infatisare masculina. „Ceva in genul lui Stallone, dar mai tanar si mai inalt.” In copilarie, era o fetita timida si nesigura, iar, pana i-au crescut sanii, baietii ii erau cei mai buni colegi de joaca. „Imi amintesc prima lor reactie, cand au constat schimbarea: „Oaaau! Anastacia cand ti-au crescut asa sani?” I-am urat pentru asta.” Acum isi foloseste feminitatea impotriva barbatilor. „Daca am multe sacose grele, imi afisez o expresie neajutorata. Si intotdeauna se afla in preajma un tip care imi sare in ajutor. Ii multumesc plina de recunostinta, dupa care imi spun: „Fraierul.””

Sursa: