Anca Sigartău – O excentrică la… TVR Cultural

Formatul emisiunii de la TVR Cultural este împărţit în două. Mai întîi, Anca Sigartău aduce în prim-plan poveşti despre colecţii din muzee, în timp ce, în a doua parte, apare prezentarea unui excentric. Ce colecţionează un astfel de excentric? Evantaie, clopoţei, cutii de chibrituri, coprolite (fecale pietrificate de mii de ani)… ”Eu am avut o perioadă cînd colecţionam îngeraşi, ajunsesem la vreo 200 de îngeraşi. Iar gluma mea preferată era că eu colecţionez copii. Am trei! De cînd lucrez la această emisiune, mi-am dat seama că a fi colecţionar nu înseamnă doar să aduni o groază de obiecte şi să le aşezi undeva. Fiecare exponat trebuie să aibă povestea lui. Iar motto-ul acestei emisiuni este: . Eu colecţionez acum amintirile. Fiind actriţă, amintirile sînt rodul muncii mele. După ce am terminat de jucat un spectacol, îmi dau seama că a fost un castel de nisip. Cel mai important lucru care rămîne după tine se concretizează în amintirea celor două ore, atît cît a durat spectacolul respectiv. Păstrez cu mare drag toate desenele făcute de copiii mei, iar pe cele mai frumoase le-am şi înrămat”, povesteşte actriţa.

Cum trăieşte un excentric? Intens! Cel puţin aşa o vedem pe actriţa Anca Sigartău. Se poate spune că viaţa ei cam bate filmul. Sau teatrul, după caz. În timpul liceului, s-a pregătit doi ani pentru ASE. S-a răzgîndit şi s-a orientat spre Conservator. A făcut cursuri de compoziţie şi armonie cu Richard Bartzer, un prestigios profesor din domeniu. În final, a dat admiterea la Teatru şi s-a ”încăpăţînat” să se facă actriţă. Fiecare sufleţel din ”colecţia ei de copii” a ştiut ce înseamnă scena încă dinainte de a se naşte. ”Cînd eram însărcinată cu Sonia, am intrat la Bulandra. Apoi, cînd eram însărcinată cu Teodor, l-am jucat pe Puc în pînă în luna a opta. Iar cu Iosif am jucat în . Teodor este cel care zice că i-ar plăcea să facă actorie şi el nu a jucat niciodată alături de mine. Cu Sonia am cîntat la pian, iar cu Iosif am jucat în , de Federico Garcia Lorca, alături de buna mea prie­tenă Luminiţa Gheorghiu. Regi­zorul acestei piese am fost eu”.

Pe scenă, la Mamaia
După ce s-a căsătorit a doua oară, Anca s-a decis să se stabilească în SUA. În ciuda faptului că avea o carieră în Romănia, actriţa a luat viaţa de la zero, pe tărîmuri americane. A predat cursuri de actorie la un liceu din West­minster şi, după un an, s-a reîntors în ţară. ”Chiar dacă lucrurile nu au mers foarte bine acolo, consider că a fost un pas decisiv în viaţa mea. Altfel, nu m-aş fi întors în ţară şi nu m-aş fi apucat de regie, n-aş fi evoluat eu ca artist. O altă excentricitate de-a mea ar fi participarea la Festivalul Mamaia, la secţiunea Creaţie. M-am înscris la îndemnul prietenei mele, Luminiţa Gheorghiu, cu două piese. N-a fost o toană de-a mea. Piesele respec­tive nu au fost făcute special pentru Mamaia. Lucram de mult timp la ele. Mihai Alexandru a fost cel care mi-a făcut orchestraţia. s-a inspirat din politichia noastră, iar a intrat în finala de la Mamaia”. Din păcate, festivalul a fost o dezamăgire. La fel şi politichia, căci Anca a vrut să candideze, în 2000, la primăria sectorului 4.