Andi Moisescu – Guţă, culmea furtului

– Ai demarat mai multe campanii pînă acum. Care a fost cea care ţi-a adus satisfacţia cea mai mare?
Ar suna cam ciudat să spun că “Şi eu am fost furat în Romănia” mi-a adus satisfacţii? M-am bucurat să văd că apar reacţii. În primele săptămîni, citeam poveştile postate pe protv.ro. La un moment dat, numărul a devenit atît de mare încît am pierdut şirul. Faptul că am început să vorbim din nou, conştient, despre furat mi se pare cu adevărat un cîştig. Pe mine nu furatul în sine mă sperie, ci faptul că am început să-l acceptăm ca pe un lucru normal. Sper să ne schimbăm puţin, căci altfel e jale.

– Care crezi că e culmea furtului în Romănia după toate poveştile pe care le-ai prezentat?
Să-l fure pînă şi pe Nicolae Guţă. Asta mi s-a părut culmea. Îmi pare rău că n-am apucat să-i întreb şi pe Adrian Năstase sau pe Miron Mitrea sau pe Dan Ioan Popescu şi, mă rog, lista ar putea continua. Îmi pare rău, căci, nu ştiu de ce, am bănuieli că alta ar fi fost culmea!

– Ce subiecte ai evitat pînă acum?
Toate subiectele care presupun ceva mai multă relaxare şi un simţ al umorului profund, lucruri pe care nu cred că le avem încă. Ne mai trebuie nişte ani să ajungem acolo.

– Care a fost invitatul care te-a făcut să dai înapoi şi să nu mai fii ironic?
Deocamdată, nu-mi aduc aminte de un astfel de caz. Deşi, dacă şi-ar fi propus, cred că Gabriel Liiceanu m-ar fi putut determina să schimb un pic tonul.

– Apropo de emisiunea ta, ai rămas vreodată în pană totală de idei?
Nici n-aş avea cum. Am deja adunate subiecte pentru vreo 20 de emisiuni în avans. Am să fiu întotdeauna răutăcios, indiferent de cum ar arăta showbiz-ul în Romănia. N-am nici o grijă în sensul acesta. Apropo TV, din fericire, nu are o reţetă. E felul nostru de a vedea lumea şi, poate şi mai important, felul nostru de a spune cum o vedem.

Vara aceasta, a doua oară tătic

– Te-ai inspirat vreodată pentru emisiune din viaţa personală?
De exemplu, povestea cu furatul în Romănia. Sper că e evident că nici eu n-am scăpat.

– Emisiunea se termină şi nu urmează o perioadă liniştită în viaţa ta pentru că vei deveni din nou tătic. De unde ai atîta energie?
În fiecare zi, mă antrenez cu fiul meu, David. El e cel mai bun antrenor-preparator.

– Cum arată viaţa ta acum?
Dacă n-ar fi confidenţial, aş ataşa o copie a programului meu pînă la sfîrşitul anului. În proporţie de 80% e deja stabilit. La prima vedere, sînt vreo 18 ore pe zi împărţite la sînge. Trezirea la 7 dimineaţa în fiecare zi, stingerea la 1 noaptea. Unii ar spune că muncesc ca un nebun. De fapt, mă joc.