Andreea Liptak – o mămică de prinţese

-Cum a fost ”prima întîlnire” cu Sofia?
Excepţională: ea plîngea, eu rîdeam! Cînd i-am spus ”Bună dimineaţa!” (era ora 08.00), s-a oprit din plîns pe loc.

– Ce face acum?
Creşte în fiecare zi. Este cel mai vesel copil pe care l-am văzut. E suficient să te apropii de pătuţul ei şi te răsplăteşte cu un zîmbet cît toate zilele. În rest, vorbeşte mult, pe limba ei, ca şi celelalte două fete din casă. Este un copil sociabil şi plin de energie.

– Cum au reacţionat Maia şi Răzvan cînd au văzut-o?
Maia este cea mai încîntată. Se laudă cu Sofia peste tot. La externarea din maternitate, pe culoarele spitalului, i-a oprit pe toţi pacienţii şi medicii ca să le arate surioara. Răzvan are acum de-a face cu o ”gaşcă” de prinţese răsfăţate. Viaţa în casă, alături de noi, este o desfătare continuă şi o comedie de situaţie.

– La prima vedere, cu cine seamănă Sofia?
E greu de spus. La început, semăna leit cu Maia. Între timp, s-a mai schimbat. Maia are ochi negri, ea – albaştri, deocamdată.

– Care este povestea prenumelui?
După ce am botezat-o pe Maia, Sofia a fost următorul nume de fetiţă care mi-a venit în minte. Şi am fost atît de convinşi de el încît, în următorii trei ani, nu am avut nici măcar o urmă de îndoială în privinţa lui. Dacă însă am fi avut un băiat, ne-ar fi dat ceva bătaie de cap. Nu ne-am putut hotărî în privinţa nici unui nume…

– Cît de geloasă e Maia pe surioara ei?
Maia nu e geloasă absolut deloc, este un copil extraordinar. Iar în privinţa scutecelor, există chiar un ritual. Maia este singura responsabilă cu transportul lor la gunoi. Dacă ia altcineva scutecul, are de furcă cu ea.

Un tătic răsfăţat

– Cum arată o zi din viaţa voastră?
Ne trezim la 06.00 pentru masa de dimineaţă a Sofiei şi repetăm procedurile din patru în patru ore. Între timp, ieşim la plimbare cu fetele, ne jucăm; seara facem băiţele (mai întîi piticii, apoi uriaşii) şi dăm stingerea. După ce adorm fetele, eu şi Răzvan ne relaxăm pe terasă sau ne uităm la un film bun.

– Si cum vă răsfaţă singurul bărbat din casă – Răzvan?
Se descurcă foarte bine. Ne face toate poftele şi cred că cel mai mult îi place partea în care noi îl răsfăţăm pe el. L-am sfătuit să profite de ocazie pînă cînd cresc fetele mari şi pun stăpînire pe tot ce mişcă în casa aia…

– De ce aţi ales să o botezaţi pe Sofia la Arad?
Pur şi simplu, aşa s-au aşezat lucrurile. Cînd am fost în Bucureşti, eram în post şi nu am vrut să cerem derogare, pentru că e nefiresc. Apoi, am plecat la părinţii mei în vacanţă; Sofia împlinise deja două luni şi jumătate şi, în consecinţă, am hotărît să o botezăm la Arad, la mănăstirea Bodrog, unde ne-am căsătorit.

– Cum a fost la botez?
Excelent. Călugării de acolo sînt foarte deschişi, sînt tineri, au discursuri frumoase şi un fel de a crede în Dumnezeu absolut molipsitor. Singura care s-a supărat puţin a fost Maia, în momentul în care au scufundat-o pe Sofia în cristelniţă. Plînsul ei a răscolit-o atît de mult încît mi-a spus într-un moment de efuziune: ”Să ştii că acum sînt supărată pe Doamne-Doamne, pe Doamne şi pe Doamne şi pe toţi sfinţii… Sofia nu trebuia să plîngă!”. A fost atît de supărată încît i-a refuzat şi pe colegii de la Acasă TV cînd au vrut să-i ia un interviu, după botez.

Din nou la Ştirile PRO TV

– La începutul lui septembrie, revii la pupitrul Ştirilor PRO TV. Ţi-a fost dor de… muncă?
Redacţia de ştiri este a doua casă pentru mine. Cred că am avut o vacanţă binemeritată şi a venit vremea să mă întorc.

– Cît ai stat acasă cu bebe, te-ai uitat la ştiri?
Eu nu pierd ştirile. Sînt ”specialitatea mea” şi mă organizez de aşa manieră încît să nu-mi scape nici o informaţie. În meseria de jurnalist, nu există vacanţă. Nu se opreşete lumea-n loc cînd intră ziariştii în concediu.

– Dintre colegii tăi, de cine ţi-a fost cel mai tare dor?
De întreaga echipă mi-a fost dor. Noi funcţionăm ca un tot!