Bentley Continental GT

Apropo.ro / 21.06.2005, 15:48
Bentley Continental GT
Cam asa cred eu ca decurge dialogul intre staff-ul britanic de la Bentley si noii proprietari, nemtii de la Volkswagen. In ciuda acestei aparent ireconciliabile diferente de cultura, temperament si obiceiuri, rezultatul este un extraordinar Grand Tourisme al zilelor noastre. Anul trecut

Cam asa cred eu ca decurge dialogul intre staff-ul britanic de la Bentley si noii proprietari, nemtii de la Volkswagen. In ciuda acestei aparent ireconciliabile diferente de cultura, temperament si obiceiuri, rezultatul este un extraordinar Grand Tourisme al zilelor noastre.

Anul trecut in octombrie, pe cand lucram la primul numar al revistei noastre si strangeam informatii despre Continental GT, nu speram ca in timp relativ scurt sa-l si putem conduce. Si cu atat mai putin in Bucuresti, dar iata ca primul exemplar livrat in Europa de Est (fara Rusia), a ajuns in mainile noastre prin bunavointa fericitului sau proprietar.

In ultimii aproape 70 de ani, Bentley nu a fost altceva decat un Rolls Royce cu sigla schimbata – sa nu uitam ca in acea perioada ambele apartineau grupului britanic Vickers – si a trebuit sa asteptam versiunea Turbo R a anilor ’80 pentru a regasi o idee de aer de sportivitate. In schimb, in anii ’20 ai secolului trecut Bentley obtinea cinci victorii la Le Mans, iar anul trecut reusea din nou sa se impuna in celebra cursa de anduranta si tocmai pe aceasta s-au bazat designerii de la Bentley – ca nu pot spune designerii britanici, avand in vedere ca designerul sef este nimeni altul decat olandezul Dirk Van Braeckel, un ex de la Skoda!- cand au decis ca noul Bentley sa fie un coupe 2+2 si nu o berlina.

Socul

Intr-o dimineata frumoasa de mai, asteptam nerabdator in fata hotelului Triumf sosirea Bentley-ului. Fix la ora 10, asa cum stabilisem – se vede ca prin venele masinii curge sange nemtesc – pe cand vorbeam la telefon si eram cu spatele la intrare, am fost invaluit intr-un sunet profund, grav si pana sa apuc sa ma intorc, o naluca argintie impunatoare a tasnit pe langa mine si s-a parcat in fata hotelului.

ItÂ’s for real! Imi venea sa exclam in fiecare secunda. Un superb Continental GT argintiu era la dispozitia noastra pentru cateva ore.

Deloc discret, impunatoar dar extrem de distins, gentlemanul masoara 4,80 metri si cantareste nu mai putin de 2.400 kg astfel ca nu va trece neobservat in nici o situatie. Mai tarziu am observat cu nedisimulata satisfactie in timpul drive-test-ului, cum posesori de seria S sau chiar Maybach roteau capul dupa incredibilul Bentley.

Caroseria are linii fluide, inspirate din Continental-ul anilor Â’50, la care regasim elementele traditionale ale firmei engleze: linia de centura a portierelor inalta, geamurile laterale fara montant, consola fata aproape inexistenta sau grila fata impunatoare.

Chiar si farurile au fost bine integrate in partea frontala pentru a intregi desenul extrem de omogen si elegant al caroseriei.

Pentru a va da seama de proportiile bestiei, sa stiti ca rotile sunt de 19 toli!

Salon de condus

Da, nu cred ca interiorul poate fi definit ca si cockpit, masina fiind totusi un GT si nu o masina sport, dar in mod cert nu gresesc daca il denumesc SALON. Puteti sa serviti chiar si celebrul Five oÂ’clock tea in el, fara sa va jenati.

Exemplarul testat beneficia de o combinatie extrem de reusita de rosu si negru, ornat mai peste tot de portiuni cromate stralucitoare.

Bineinteles, traditia britanica obliga, practic intreg interiorul este scufundat in piele de cea mai buna calitate si lemn superb, lacuit manual – una din ultimele operatiuni ce se mai desfasoara prin metode traditionale.

Nivelul asamblarii si al finisarii este foarte ridicat, impecabil as putea spune. Culorile alese si imbinate cu mult bun gust aristocratic rasfata efectiv ochiul iar mirosul specific al pieii te invaluie treptat.

Scaunele fata sunt extrem de bine profilate oferind si o multitudine de reglaje electrice, care in conjuctie cu reglajele volanului te lasa sa-ti gasesti pozitia perfecta.

Asa cum ne si asteptam de la un coupe 2+2, locurile din spate nu sunt foarte incapatoare si e mai bine sa va ganditi doar sa va transportati copii pe ele, in schimb portbagajul este suficient pentru o deplasare de cateva zile.

La prima privire esti cam inconjurat de butoane (pe plansa de bord, pe consola, pe volan), dar rigoarea castigata prin know-how german te asigura imediat ca vei fi in control fara probleme.

Siguranta si putere

Fara a fi supraincrezatori in noi insine, ne pregatim sa o pornim la drum si aruncam inca oprivire pe fisa tehnica a monstrului: 12 cilindri in W, dublu turbo, 5.998 cmc, 560 CP si nu mai putin de 650 Nm! Oficial, conform RAR, este cea mai puternica masina din Romania! Imi pare rau pentru Maybach, dar asta e cruda realitate. E greu sa ajungi in top (la putere ma refer), dar si mai greu sa te mentii.

Motorul, provenit de la Volkswagen Phaeton este o reusita certa, desi puristii bombane si ii inteleg. Cine ar fi crezut ca o emblematica masina englezeasca va fi vreodata motorizata de friti? Dar doua? Asta este, vrem nu vrem, noua ordine mondiala si trebuie sa fim, de fapt, multumiti. La ora asta, fara nemtii de la Volksvagen nu cred ca ar mai fi existat acest superb automobil si oricum, motorul, transmisia si platforma (toate de la Phaeton) isi fac treaba. Cu brio chiar.

In moda actuala a butoanelor de START-STOP ENGINE, apasam si noi unde ni se indica si un minunat mormait grav se naste din esapamente.

Pentru inceput, las cutia cu sase viteze in drive, cat sa ma obisnuiesc cu senzatiile. Ma gandesc la cele 2400 kg pe care trebuie sa le controlez si nu stiu exact la ce sa ma astept in ciuda transmisiei integrale. Nu stiu cum fac constructorii actuali de ajung la astfel de greutati; mi se pare aproape un sacrilegiu sa creezi un coupe, fie el si 2+2, fie el si 4×4, fie el si in concordanta cu toate standardele de siguranta si confort, care sa cantareasca atat!

Masina porneste lin, lin de tot, iar suspensia pneumatica– reglabila de la interior pe patru pozitii – aflata in modul confort, absoarbe remarcabil imperfectiunile caracteristice ale drumurilor noastre in ciuda imenselor roti.

Sincer, masina este usor de manevrat, aproape agila – tinand cont de gabarit si greutate – iar la cea mai mica solicitare a acceleratiei, totul se transpune intr-un univers paralel. Bolidul tisneste nonsalant inainte cu o incredibila usurinta si cu o forta herculeana. Cei 560 de cai reusesc sa contracareze greutatea si obtin un raport greutate/cal putere de doar 4,1 kg/CP, demn de o masina supersport iar cuplul de 650 Nm dezvoltat inca de la 1.900 rot/min garanteaza o onctuozitate perfecta.

Desi spatiul avut la dispozitie nu ne permite ample accelerari, trecem in mod secvential de schimbare a vitezelor cu ajutorul padelelor din spatele volanului iar condusul devine brusc mult mai activ.

Cu amintirea enormelor discuri de frana in minte, execut o franare puternica, senzatia de decelerare fiind la fel de impresionanta ca si cea de accelerare, ma inscriu in viraj si ma las purtat in siguranta si eficienta de tractiunea integrala. Ma gandesc totusi ce bine ar fi fost daca ramanea o simpla transmisie spate, ce jocuri puteam incinge impreuna. Doar noi doi, pentru ca, credeti-ma, nici de companie nu mai ai nevoie la bordul acestei minuni tehnice.

ProMotor

Tags: