Cele mai bune 10 filme care nu au fost realizate niciodată

Apropo.ro / 25.03.2014, 15:00
De la Stanley Kubrick la Orson Welles, mulți dintre marii regizori au plănuit capodopere care au rămas la stadiul de proiect.

Iată care sunt cele mai promițătoare producții cinematografice, care nu au fost realizate niciodată:

  • Napoleon, de Stanley Kubrick

După succesul filmului „2001: O odisee spațială”, 1968, Kubrick și-a propus să realizeze un film biografic despre viața lui Napoleon Bonaparte, împăratul francezilor, relatează BBC. Regizorul american se aștepta să realizeze „cel mai bun film făcut vreodată”, după spusele lui. Meticulozitatea și perfecționismul cineastului, care a regizat doar șaisprezece filme într-o carieră care s-a întins pe aproape 50 de ani, au dus la o documentare exhaustivă din partea lui pentru acest proiect.

Stanley Kubrick a citit în jur de cinci sute de cărți despre conducătorul francez și apropiații acestuia, și-a trimis colaboratorii să viziteze și să facă fotografii pe insula Elba, la Waterloo, Austerlitz și alte locuri cu semnificații istorice și a scris o primă versiune a scenariului. Regizorul plănuia să filmeze o mare parte a scenelor în Franța, să folosească studiourile din Anglia și să realizeze scenele de luptă în România. Kubrick a încheiat o înțelegere cu Armata Română, care i-a promis 40.000 de infanteriști și 10.000 de cavaleriști. Audrey Hepburn avea să joace rolul Josefinei, în timp ce Oskar Werner sau David Hemmings l-ar fi interpretat pe Bonaparte.

Costurile uriașe pe care le-ar fi implicat producția, precum și lansarea adaptării romanului Război și pace, dar și eșecul peliculei Waterloo, de Sergei Bondarchuk, au dus la anularea proiectului lui Kubrick. Cineastul nu a renunțat, însă, la idee, niciodată și a sperat să o pună în practică până la moartea sa, în 1999. Anul trecut, Steven Spielberg a declarat că intenționează să producă o miniserie TV bazată pe scenariul original al lui Kubrick.

  • Kaleidoscope, de Alfred Hitchcock

După ce a văzut pelicula Blow-Up, de Michelangelo Antonioni, Alfred Hitchcock a ajuns la concluzia că filmele sale ar putea să fie depășite și a plănuit să realizeze o continuare îndrăzneață pentru Shadow of a Doubt / Îndoiala. Regizorul britanic a încercat să convingă scenariști ca Alec Coppel sau Samuel Taylor să se implice în proiectul lui, dar până la urmă a apelat la prietenul său, Benn Levy, pentru o primă versiune a scenariului.

Kaleidoscope, așa cum urma să se numească filmul, avea să spună povestea unui culturist tânăr, arătos, care seducea femei pe care apoi le ucidea. Scenariul se concentra pe trei crime, una care se petrecea la o cascadă, alta pe un vas de război și încă una într-o fabrică părăsită. Pelicula trebuia să fie revoluționară și să conțină nuditate explicită și violență, într-o perioadă în care acestea erau considerate tabu.

Deși a apreciat scenariul, nici bunul prieten al lui Hitchcock, Francois Truffaut, nu a crezut în realizarea lui. Așa cum era de așteptat, studiourile Universal au refuzat pelicula, în ciuda insistențelor regizorului, care a promis că o va realiza cu un buget mai mic de un milion de dolari. Hitchcock avea să refolosească o parte dintre ideile din Kaleidoscope în Frenzy, pe care l-a regizat în 1972.

  • Leningrad: The 900 Days / Leningrad: Cele 900 de zile, de Sergio Leone

Sergio Leone a fost un regizor italian, cunoscut în primul rând pentru filmele sale plasate în Vestul Sălbatic, care au pus bazele genului „Spaghetti Western”, dar și pentru capodopere ca Ultimele zilele ale Pompeiului, sau Once Upon in America / A fost odată în America. În timp ce lucra la acesta din urmă, Leone a devenit interesat de asediul Leningradului, în prezent Sankt Petersburg, din Al Doilea Război Mondial, în special datorită cărții Cele 900 de zile: Asediul Leningradului, scrisă de jurnalistul Harrison Salisbury. Regizorul italian și-a propus să adapteze romanul lui Salisbury într-un film de război, cu Robert de Niro, pe care îl distribuise și în A fost odată în America, în rolul principal.

Pelicula avea să urmărească destinul unui fotograf american, de Niro, blocat în orașul asediat de Luftwaffe, aviația nazistă. Protagonistul, care urma să se îndrăgostească de o rusoaică, încerca să supraviețuiască bombardamentelor germane și poliției secrete ruse, care îi urmărea iubita, pentru că relațiile cu străinii erau interzise. Fotograful avea să moară în ziua eliberării orașului, în timp ce documenta predarea soldaților nemți. Leone a reușită să asigure un buget de 100 de milioane de dolari, a obținut acordul și cooperarea autorităților sovietice și l-a convins pe Ennio Morricone să compună muzica pentru film. Proiectul a fost însă anulat cu două zile înainte de semnarea contractului, din cauză că Sergio Leone a suferit un infarct și a decedat, neașteptat, la vârsta de 60 de ani.

  • In Search of Lost Time / În căutarea timpului pierdut, de Luchino Visconti

Visconti a fost un regizor de teatru, operă și film și un scenarist italian, cunoscut în primul rând pentru adaptările romanelor Moarte la Venezia, de Thomas Mann și Ghepardul, de Tomasi di Lampedusa. Luchino Visconti era obișnuit cu ecranizarea operelor literare și cu proiectele vaste, Ghepardul întinzându-se pe trei ore și jumătate. Regizorul italian își dorea ca adaptarea celor șapte volume ale capodoperei lui Marcel Proust să dureze patru ore.

Deși a petrecut mai mulți ani documentându-se în Paris și în Normandia și a sperat să își ducă proiectul până la capăt, Visconti nu a reușit să asigure finanțarea pentru pelicula care se anunța să fie extrem de costisitoare. Proiectul a fost, până la urmă, abandonat.

  • The Moviegoer / Cinefilul, de Terrence Malick

Regizorul american Terrence Malick a debutat pe marele ecran cu pelicula Badlands / Banda sălbatică, în 1973, urmată de Days of Heaven / Zile în paradis, cinci ani mai târziu. În ciuda succesului proiectelor sale, care i-au adus și premiul la categoria Cel mai bun regizor la Festivalul de la Cannes, Malick a hotărât să ia o pauză, care a durat aproape douăzeci de ani, până în 1998, când a regizat The Thin Red Line / La hotarul dintre viață și moarte.

În timpul hiatului de 20 de ani, cineastul s-a retras din viața publică și s-a mutat la Paris, unde a cochetat cu mai multe proiecte. Unul dintre acestea era o adaptare a romanului existențialist The Moviegoer, de Walker Percy. Cartea urmărește destinul unui bărbat care găsește mai multă însemnătate în filme și cărți decât în viața reală. Malick a abandonat brusc proiectul, care nu s-a mai materializat până în prezent.

  • Heart of Darkness / Inima întunericului, de Orson Welles

Orson Welles a fost un actor, regizor, scenarist și producător, care a lucrat în teatru, radio și film, fiind recunoscut pentru inovațiile pe care le-a adus în aceste domenii. El este amintit pentru Citizen Kane / Cetățeanul Kane, considerat unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei și pentru adaptarea radiofonică a romanului The War of the Worlds / Războiul lumilor, de H.G. Wells. Aceasta din urmă a fost difuzată sub forma unui buletin de știri care prezenta o invazie extraterestră, fapt care i-a făcut pe mulți dintre ascultători să creadă că evenimentele se petrec în realitate și a creat panică în America anilor ’30.

În 1940, studiourile RKO Pictures i-au oferit șansa de a realiza un proiect la alegere, cu promisiunea că va avea libertate artistică deplină atât timp cât se încadrează în buget. Welles a ales să realizeze o adaptare a romanului Inima întunericului, scris de polonezul Joseph Conrad. Cineastul avea să joace rolul principal, dar spectatorii nu aveau să-l vadă, cu excepția câtorva cadre în care i se putea observa umbra sau imaginea în oglindă. Welles avea de gând să folosească o „cameră subiectivă”, prin care publicul ar fi văzut ce vede protagonistul. Proiectul a depășit însă bugetul și a fost respins de RKO. Următoarea propunere a regizorului a fost „Cetățeanul Kane”, care avea să devină unul dintre cele mai cunoscute filme din istoria cinematografiei.

  • Don Quixote / Don Quijote, de Orson Welles

Inima întunericului nu este singurul proiect al lui Welles care nu s-a materializat, cariera lui fiind presărată cu idei inovatoare, multe dintre care nu au fost puse, însă, în practică. Un exemplu potrivit ar fi un film despre viața lui Iisus, cu el în rolul principal, pe care a vrut să-l realizeze imediat după Cetățeanul Kane. Alt proiect drag lui, pe care a încercat să-l ducă la bun sfârșit în mai multe rânduri, este o adaptare a romanului Don Quijote, de Miguel de Cervantes.

Welles își imagina ecranizarea cărții, păstrând povestea, dar aducând personajele în prezent. „Mă interesează ideea virtuților depășite„, spunea cineastul. „Don Quijote, îmbrăcat în armură de cavaler, nu era contemporan în timpul lui Cervantes și nu ar putea fi contemporan niciodată„. În ciuda eforturilor depuse, a sprijinului pe care l-a primit din partea prietenilor – Frank Sinastra a investit 25 000 de dolari în acest proiect – și a faptului că a filmat o mare parte din scene în decursul a peste zece ani, Welles nu a terminat Don Quijote până la moartea sa, în 1985.

  • The Man Who Killed Don Quixote / Ucigașul lui Don Quijote, de Terry Gilliam

Terry Gilliam este un actor, regizor și scenarist britanic, născut american, cunoscut pentru implicarea sa în grupul de comedie Monty Python și pentru filme ca 12 Monkeys / Armata celor 12 maimuțe, sau Fear and Loathing in Las Vegas / Spaimă și scârbă în Las Vegas. Gilliam a vrut să realizeze un film bazat pe romanul lui Miguel de Cervantes. Personajul principal avea să fie însă un bărbat din prezent, care se întoarce în timp și este confundat de Quijote cu Sancho Panza.

Terry Gilliam a început filmările în 1998, cu Jean Rochefort în rolul lui Don Quijote și Johnny Depp în rolul directorului de publicitate care se întoarce în timp. O inundație care a distrus o parte din echipamente, dar și starea de sănatate din ce în ce mai precară a lui Rochefort au dus la amânarea proiectului. Gilliam a încercat să-l reia în 2008, cu Robert Duvall și Ewan McGreggor în rolurile principale, însă a fost întrerupt din nou din cauza lipsei de fonduri. Cineastul a declarat că speră să înceapă filmările, pentru a treia oară, la sfârșitul acestui an.

  • Ronnie Rocket, de David Lynch

David Lynch este un regizor american, cunoscut în primul rând pentru proiectele sale suprarealiste, cum este filmul Eraserhead, sau serialul Twin Peaks. După succesul peliculei Eraserhead, în 1977, Lynch s-a decis să realizeze Ronnie Rocket, un film despre un detectiv care intră într-o altă dimensiune, ajutat de capacitatea sa de sta într-un picior. Acolo întâlnește un tren amenințător și un adolescent de doar un metru înălțime, care trebuie să fie conectat la priză tot timpul. Adolescentul ajunge până la urmă un star rock, sub numele de Ronnie Rocket.

E evident că proiectul nu era unul comercial, așa cum Lynch însuși a recunoscut, iar finanțarea a fost foarte greu de obținut. La sugestia lui Mel Brooks, David Lynch a hotărât să regizeze un film după un scenariu adaptat și a ales The Elephant Man / Omul Elefant, care a devenit pelicula cu același nume, cu Anthony Hopkins în rolul principal. Unele dintre temele din Ronnie Rocket s-au regăsit, însă, în proiectele ulterioare ale cineastului, ca Twin Peaks și Mulholland Drive.

  • An American Tragedy / O tragedie americană, de Sergei Eisenstein

Sergei Mihailovici Eisenstein a fost un regizor rus, pionier în domeniul montajului cinematografic, care e cunoscut, în special, pentru filmele sale mute, cum ar fi Battleship Potemkin / Crucișătorul Potemkin și istorice, ca Ivan the Terrible / Ivan cel Groaznic. Regizorul a fost etichetat ca fiind formalist, o acuzație care reprezenta o abatere de la normele stabilite de guvernul sovietic, așa că artistul a părăsit țara, ajungând la Hollywood. Munca sa a fost apreciată și Jesse Lasky, șeful studiourilor Paramaount, i-a oferit 100.000 de dolari pentru a face un film, sugerându-i o adaptare a romanului An American Tragedy / O tragedie americană, de Theodore Dreiser.

Eisenstein a fost încântat de idee, pentru că citise și apreciase cartea lui Dreiser, pe care îl și întâlnise la Moscova, așa că a acceptat propunerea și a realizat un scenariu. Lui Lasky nu i-a plăcut însă adaptarea cineastului, pe care a găsit-o prea deprimantă și, influențat și de atitudinea anti-comunistă din Statele Unite din acea vreme, a hotărât încetarea colaborării cu Eisenstein.