Concursuri cu premii în… vedete

Reality show-urile de tip „American Idol” au produs zeci de imitații, serioase sau parodii, în toata lumea. Sunt printre cele mai de succes formate de televiziune din lume; aduna constant audiențe enorme, fac mulți bani din publicitate și lanseaza chiar vedete autentice. Cine sunt, totuși, oamenii din spatele lor?

Anul trecut, revista „Music Week”, o publicație de referința a muzicii din Marea Britanie, l-a desemnat pe un domn pe nume Simon Fuller drept cea mai influenta persoana din industrie. Departe de a fi un necunoscut, Fuller este fostul manager al trupei Spice Girls din perioada lor de glorie, în anii 1996 – 1998, cand erau probabil cea mai de succes formație din lume, cu single-uri de top practic în toate țarile Europei de Vest și în America de Nord. Fuller este managerul unei alte formații de succes, Westlife, și tot el este cel care, împreuna cu un alt nume sonor, Simon Cowell, a lansat pe piața un reality show care a facut istorie: „Pop Idol”.

„Pop Idol”, în esența un concurs de interpretare pentru descoperirea tinerelor talente muzicale, a rezistat în Marea Britanie, unde a aparut în 2001, doar doua sezoane; însa a produs clone peste tot în lume, din Statele Unite („American Idol”, produs tot de Fuller) și un format internațional destinat lumii arabe, intitulat „SuperStar”), pana în Germania, Brazilia, Slovacia, Islanda, Kazahstan, Malaiezia, Singapore și Noua Zeelanda. „World Idol” a fost o finala internaționala ținuta în decembrie 2003 și caștigata de Kurt Nilsen, învingatorul versiunii din Norvegia.

O varianta nelicențiata de Fuller, „Star Academy”, care amesteca idei din seria „Idol” cu altele din „Big Brother”, a fost produsa la randul ei în mai multe țari; alte versiuni nelicențiate au fost difuzate în Africa de Sud („Project Fame”, o competiție pan-africana, cu concurenți din mai multe țari ale continentului negru); exista și o versiune doar pentru muzicieni country, „Nashville Star” (în SUA, firește) și una doar pentru fete („Super Girl”, în China). A existat o versiune pentru copii („American Juniors”, SUA, 2003) și una pentru dansatori în devenire („So You Think You Can Dance”, tot în America, încheiata în octombrie). În Romania, „Star Academy” a fost difuzata la Prima TV în 2003, cu niște ratinguri absolut dezastruoase. Pe de alta parte, emisiuni gen „Școala vedetelor”, de la TVR, care nu era însa propriu-zis un concurs sau „Alege A.S.I.A.” sunt doua exemple care au avut succes.

La jumatatea lunii septembrie însa, luna de miere dintre Fuller și Simon Cowell a luat sfarșit. Lui Cowell, o prezența constanta în juriul „Pop Idol” și al „American Idol”, reputația de dur i-a adus în doar cațiva ani o celebritate greu de anticipat – ca și foarte mulți bani, de altfel. Apropo, el este cel care le-a desființat pe Cheeky Girls (lansate, daca va mai amintiți, la „Pop Idol”) cu o replica zdrobitoare: „doua glume proaste în pantalonași sexy”.

Marul discordiei, desigur, sunt banii. Cowell, un fost consultant pentru descoperirea de noi talente al BMG, casa de discuri a concernului media Bertelsmann (actualmente un joint venture cu Sony, sub numele de Sony BMG) are o experiența solida de a speculat impactul formidabil al seriei și și-a lansat propria companie de producție, care realizeaza acum „X Factor”, o emisiune similara, la ITV1, în Regatul Unit. Fuller l-a acționat în judecata pentru încalcarea drepturilor de autor, cerand despagubiri enorme: 100 de milioane de lire sterline, echivalentul a aproximativ 170 de milioane de dolari.

Citește totul despre concursurile cu premii în vedete numai în