Crina Mardare

– Care sînt calităţi pe care trebuie să le aibă elevii dvs.?
Şcoală de canto “Bluesound” a fost construită pe două direcţii. Ea se adresează celor care vor să-şi petreacă timpul liber, după orele stresante de serviciu, nu la sala de sport, ci învăţînd să cînte cu vocea sau la un instrument. Aceşti oameni intră în categoria “să ne distrăm cîntînd”. Şcoala vine însă şi în întîmpinarea celor care vor să treacă de la amatori la profesionişti şi atunci, desigur, cursurile au o anumită frecvenţă, iar informaţiile pe care elevii le primesc sînt de altă natură. Se familiarizează cu microfonul, îşi cultivă auzul armonic cu teorie şi solfegii, află cîte ceva despre genurile muzicale pe care le abordăm.

– Ce vedete v-au trecut prin mînă pînă acum?
Vă pot spune cît se poate de sincer: calitatea şi talentul artistic al celor cu care intru în contact nu sînt cele cu care eu trebuie să mă laud. Este ceva cu care te naşti. Eu mă consider doar un antrenor de voci. Îi pot învăţa pe oameni să cînte corect, însă cu un timbru special sau cu o anumită carismă te naşti. Sînt foarte mulţi artişti cunoscuţi cu care am lucrat. Nu dau nume pentru că nu ştiu cîţi dintre ei vor să spună că au lucrat cu mine.

– Ce secrete le-aţi spus despre întreţinerea vocii?
Să nu cînte niciodată neîncălziţi. Acesta este cel mai mare secret! Iar pentru restul secretelor, îi aştept la şcoala mea de muzică. Oricum, îmi dau seama dacă cineva are talent muzical sau nu în 5 minute. Cu unii însă, durează doi ani să îi conving. Oricum, la şcoală refuz oamenii care nu au ureche muzicală, ritm şi memorie muzicală. Nu dau exemple pentru că nu vreau să jignesc.

– De ce aţi acceptat oferta “Megastar”, mai ales că nu lucraţi doar cu talente?
Nu eu am ales “megastarurile”, ci ele m-au ales pe mine! Ceea ce îmi place este că nu numai participan­ţii la “Megastar” învaţă de la mine, ci şi eu de la ei. Oricum, nu sînt un profesor dur. Cred că sînt un profesor corect, deşi umblă vorba prin tîrg că stric voci şi că sînt atît de dură încît unora le e frică să vină să facă ore de canto cu mine.

Nordicii au convins-o să fie profesoară

– Dvs. de cînd cîntaţi?
De la vîrsta de 3 ani şi jumătate, cînd m-a descoperit educatoarea de la gră­di­niţă. La 14 ani, Adrian Enescu m-a dus să fac o înregis­trare pro­fe­sionistă în studioul televiziunii şi de atunci a început totul. Întîlnirea cu Adrian Enescu a marcat începutul carierei mele muzicale.

– Şi profesoară de ce aţi vrut să vă faceţi?
În 1984, în timpul unui turneu în Danemarca şi Suedia, am hotă­rît să împărtăşesc şi altora din cun­o­ştinţele mele. Cred în continuare că, din păcate, la muzica asta aşa-zis lejeră şi la fotbal ne pricepem cu toţii! Dar, pentru a fi un bun pedagog, îţi trebuie un har şi, de aceea, cei care cred că un bun cîntăreţ poate fi şi un bun profesor greşesc fundamental.

– V-a fost greu să vă începeţi o afacere cu muzică pe cont propriu?
Da, mi-a fost greu. Dar, ştiind că nu am spirit afacerist, am apelat la ajutorul vărului meu. În continuare mă bazez pe el. Nu sînt de principiu că e bine să faci afaceri de unul singur.

– Cum se comportă acum cei care vor să fie cîntăreţi faţă de cei care voiau acelaşi lucru înainte de ‘89?
Am avut gînduri să devin profe­soară de acum mai bine de 20 de ani. Dar am început să predau abia în 1996. Pînă atunci, am fost doar în turnee cu Sfinx Experience. După anii ’90, a devenit o modă să te duci la orele de canto. Ca să răspund la întrebare, cred că un artist trebuie să-şi antreneze vocea la ore de canto şi să nu accepte niciodată să facă playback, oricare ar fi motivele. Iar după ‘90 am auzit de mult prea multe ori playback.

Concert cu toţi artiştii din Sfinx Experience

– Ce mai fac acum membrii trupei Sfinx Experience ?
Toţi cei din ultima formulă Sfinx Experience se ocupă tot de muzică. Mişu Cernea conduce o firmă de sunet şi lumini, care asigură tehnica multor concerte în ţară şi în străinătate. Zoia e şi ea profesoară de canto şi s-a întors la vechea ei pasiune, folk-ul. Silviu şi Dani cîntă în Trupa 13, iar Tică Alexe are propriul lui studio, dar şi o trupă cu care cîntă. S-ar putea să pregătim nu un album, ci un con­cert în care să invităm pe scenă artiştii care au făcut parte din Sfinx Experience de-a lungul timpului.

– Dar copilul dvs.?
Bubu, Mihai Cernea, este în clasa a VIII-a la “Dinu Lipatti” şi se pregă­teşte pentru examenul de capaci­tate la pian şi teorie. Sper să aibă şansa de a se instrui şi în afara ţării!

– Ce faceţi în timpul liber?
Am o gaşcă de prieteni, aşa că în weekend colindăm teatre, cinema­tografe, cluburi, restaurante şi casele lor de vacanţă. Şi am un labrador auriu cu care mă plimb în parc în fiecare dimineaţă, după ce îl duc pe Bubu la şcoală.