Cristian Leonte – Tabieturi şi peripeţii… alături de un motan!

Motanul a ajuns în casa lui Cristi cînd avea cîteva săptămîni:
„Îmi încăpea confortabil în palmă, mai puţin coada stufoasă, care
era cît el de mare. Şi azi, coada e cît el de mare”. Între timp, au
trecut 17 ani, iar Miţi a preluat multe dintre tabieturile
stăpînului său: „Doarme cu multă plăcere, ca şi mine, şi la fel de
adînc. Doar că el, motan serios, doarme într-adevăr foarte mult. De
la o vreme, se trezeşte înaintea mea şi miorlăie în urechi, aparent
doar ca să dea .

Iar de ceva ani, am hotărît amîndoi să reducem din porţia de carne
şi mezeluri. Pierde şi el timpul la computer: doar că el se
trîn­teşte pe tastatură, cu spatele la ecran, bine­în­­ţeles, cînd
am eu treabă! Seara, nu se culcă mai tîrziu de 11 ju­mă­tate şi
insistă (mi­au­nă) ca toată lumea să fie în pat.

În timpul zilei, pre­feră să stea în preajma omu­lui, chiar dacă
doar­me dus. Iar de fiecare dată cînd cineva vorbeşte la te­le­fon,
vor­beşte şi el, mai tare ca ori­cine. Aşa că, dacă mă suni cînd
sînt acasă, o să vor­beşti şi cu Miţi, fie că vrei, fie că nu”.
Ce-i place cel mai mult lui Miţi? „ din carne tocată
(cu mă­sură şi doar la ocazii) şi o zi în­treagă de scăr­pinat pe
burtă şi la ceafă”.