Cristina Cioran şi Liviu Vîrciu – Masculin ori feminin?

De: Cătălina Matei / 25.02.2008, 00:00
Cristina Cioran şi Liviu Vîrciu - Masculin ori feminin?
Bătălia sexelor a început la Antena 1 de săptămîna trecută cînd 100 de femei şi 100 de bărbaţi au ”invadat” platoul emisiunii ”Masculin x feminin?”. Cristina Cioran şi Liviu Vîrciu, prezentatorii acestui show, promit o luptă cu probe spectaculoase şi invitaţi pe măsură. Cine învinge? O întrebare veche de cînd lumea şi tot fără răspuns de atunci. Cu siguranţă însă... ies scîntei!

– Să-nţelegem că femeile sînt mai violente decît bărbaţii?
L: După cum observaţi… cam da!
C: Nu… numai cu vorba!

Din secretele femeilor

– Cine cheltuie cel mai mult?
C: Liviu!
L: Evident că femeile!
C: Acum, depinde ce-şi cumpără. Eu am un prieten care îşi cumpără tot felul de aparate care normal că sînt mult mai scumpe decît hainele pe care mi le cumpăr eu.

– Cine intră primul în restaurant: femeia sau bărbatul?
C: Cică politicos e să intre bărbatul ca să închidă uşa după ea.
L: Păi, intră bărbatul primul ca să închidă repede uşa ca să nu se uite alţi bărbaţi după ea. Şi, cînd ieşi, tu – bărbat – eşti în spatele ei ca să nu se uite alţi bărbaţi la… fundul ei, mă scuzaţi!

– Cine spune cel mai des “te iubesc”?
L: Bărbaţii. C: Femeile, din păcate. E vrăjeală ce spune Liviu.
L: Măi, întrebarea e dacă ”spunem”, nu dacă ”simţim”.
C: Vedeţi?!

– Cine face primul pas într-o relaţie?
L: Evident că noi, bărbaţii. Niciodată n-o să facă o femeie primul pas.
C: Nu e adevărat. Femeia se preface că nu face primul pas, însă îl manipulează pe bărbat în aşa fel încît să creadă că el a fost cel cu iniţiativa.

– Şi cine cedează primul?
C: Cel mai deştept – femeia! Nu e clar?! Ştim să cedăm, ştim să temperăm conflictele, ştim să manipulăm, ştim să-i manevrăm şi să-i determinăm să facă ce vrem noi. Mama mea mi-a spus aşa: ”Zi ca el şi fă ca tine!”.

– În ce situaţii ţi-ai fi dorit să fii bărbat / femeie?
L: Niciodată nu mi-am dorit să fiu femeie! Pentru că e groaznic să fii femeie! Şi mă gîndesc aici doar la acea perioadă din lună prin care sînt nevoite femeile să treacă…
C: Eu îmi doresc să fiu bărbat… cel puţin o dată pe lună! Serios vorbind, mi-am dorit să fiu bărbat atunci cînd am fost ignorată pentru ceea ce sînt!– De ce iubim femeile?
L: De proşti! De inconştienţi!
C: Pentru că merităm!
L: Dacă n-ar exista femeile, n-ar mai fi parfumuri scumpe, n-ar mai fi maşini scumpe, n-ar mai exista haine de fiţe…

Concluzia… Cristina şi Liviu: Fără femei sau fără bărbaţi… nu se poate!

Mic dicţionar 

Ce cred femeile că vor să spună bărbaţii…
Cristina:
– Cînd un bărbat spune ”nu”… Dar bărbaţii spun “nu”?!
– Iar cînd zice ”te iubesc”… Bărbaţii spun foarte greu ”Te iubesc!”. În momentul în care ajung să spună, dacă sînt genul celor care îşi dezvăluie cu greu sentimentele, înseamnă că simt cu adevărat şi cred în acele cuvinte. Dacă e tipul care să spună toată ziua ”te iubesc”, cu siguranţă nu crede ceea ce zice!
– ”Eşti frumoasă!”… Deja e ceva banal. Înseamnă că nu ştie ce să zică şi nici nu s-a uitat cu adevărat la o femeie. Ar trebui să spună ”Eşti inteligentă!”, ”Eşti sexy!” sau ”Eşti apetisantă!”.

Ce cred bărbaţii că vor să spună femeile…
Liviu:
– Cînd o femeie spune “poate”… înseamnă ”Mai încearcă”.
– Dacă spune ”nu”… N-are cum să spună “nu”, că nu scapă de mine. O sun pînă zice ”da”.
– Iar dacă acceptă din prima… E normal!
– Mie nu-mi plac femeile care spun ”Hai să nu ne grăbim! Să lăsăm lucrurile de la sine”. Majoritatea spun aşa. Dar am avut parte şi de o experienţă aşa cum mi-am dorit eu. Am cunoscut o fată, s-a mutat la mine a doua zi şi am fost foarte fericit şase luni… pînă a plecat. Îmi plac astfel de femei şi nu le consider uşoare.– Se spune că bărbaţii sînt o specie pe cale de dispariţie. Dar femeile?
Cristina: Femeile vor fi, în curînd, şi ele o specie pe cale de dispariţie dacă nu vor găsi bărbaţi care să le facă să se simtă femei!
Liviu: Sau noi vom îmblînzi alte animale!
C: Touché!

– În timpul emisiunii, cît de des vă ”înţepaţi” şi cînd… discutaţi?
C: Noi nu discutăm. În general, noi nu discutăm pentru că el nu merită. Noi ne certăm.
L: Asta e părerea ei. Noi ne respectăm, e o totală armonie şi o discuţie foarte frumoasă.
C: Asta e o vrăjeală ca să pară el băiat bun şi drăguţ. Dar nu e adevărat!

– Din cîte mişcări face o femeie / un băr­bat o parcare laterală? Dar una frontală?
L: Femeia o face din peste 5-6 mişcări, iar bărbatul din prima! Iar cea frontală… Femeia o face din prima, dar prost şi lasă maşina aşa pentru că îi e frică să nu lovească ceva dacă dă cu spatele. Iar bărbatul – normal… din prima! Avem un simţ mai dezvoltat din punctul ăsta de vedere. Şi băieţii plîng…

– Femeile se uită la telenovele, însă bărbaţii cresc audienţa lor… Pînă la urmă, cine plînge mai tare, ţinînd cont că amîndoi aţi jucat în telenovele?
C: Eu am înţeles, de la un prieten foarte bun de-al meu, că… ”Şi băieţii plîng cîteodată!”.
L: Eu sînt un plîngăcios, recunosc.
C: Şi mai am un prieten care a spus cîndva: ”Mănînc şi plîng. Mănînc”.

– Pînă la urmă, cine deţine puterea asupra telecomenzii?
C: Femeia.
L: Neinteresant.
C: Important e cine apasă pe buton. Nu cine o ţine!

– Vorbesc prea mult femeile?
C: Nu e adevărat. Eu niciodată nu vorbesc prea mult, eu niciodată nu monopolizez vreo discuţie atît de mult încît să vrea lumea să tac. Dar vorbesc cîteodată un pic mai mult decît ceilalţi. De ce?! Am foarte multe lucruri de spus şi ţin neapărat să o fac ca să nu le spun şi a doua oară.
L: Şi le spune şi a doua oară, şi a treia oară…

– Femeile despică firu-n patru, bărbaţii se uită la el… Sînt mai pragmatici bărbaţii?
C: Eu, dacă se cere şi dacă trebuie, îl despic şi-n zece! Acum, femeile despică tot ce e de despicat. Bărbaţii… tac şi fac.