Cronică – Transcentral

De: Mioara Tronaru / 05.06.2009, 13:48
Cronică - Transcentral
O temă universală, dar uitată – trece­rea dintre două lumi – devine în spec­tacolul realizat de Cristi Balint îm­preună cu o trupă de actori tineri, o lume în sine, în care spectatorul se imer­sează total, pe măsură ce poveş­tile cu personaje aflate la întretăierea lumii de aici cu cea de dincolo se deru­lează de-a lungul unei şine de tren ce conectează invizibilul cu vizibilul.

Cele cinci povestiri, ce aparţin lui Dino Buzzati (din volumul “Cele mai fru­moase povestiri”) şi Charles Dickens, dramatizate de Cristian Balint, vor­besc despre acelaşi lucru: momentul trecerii dincolo şi manifestările aces­tui “dincolo” în lumea de aici. Frumu­seţea lor constă în finalul lor deschis. Frumuseţea spectacolului constă în materializarea acestui final deschis, trasând culoare de trecere prin spaţiul fizic al spectacolului dar şi prin spa­ţiul interior al spectatorului, căruia reuşeşte să-i inducă o stare de elevaţie aproape fizică.

Forţa spectacolului stă în trupa de actori tineri – absolvenţi şi studenţi ai secţiei Actorie a Universităţii Naţio­nale de Artă Teatrală şi Cinematogra­fică din Bucureşti – care împreună cu regizorul Cristian Balint (la rândul său actor, pe care îl puteţi vedea în rolul principal din spectacolul “Este doar sfârşitul lumii” la Teatrul Ode­on) au creat un spaţiu emoţional dens, care te înconjoară asemeni unui câmp electric de înaltă tensiune. De mult nu am mai văzut o distribuţie atât de uni­tară, în care fiecare actor să fie la înăl­ţime…

Citiţi continuarea articolului pe site-ul Time Out Bucureşti