Cu cântec, înainte…

Uite, se întâmpla așa… Tam-nesam. Dis-de-dimineața, de-o vreme. Mi se insinueaza-n cap: na-na-na… fii-mai-bun…. na-n-ade-varaat… Nu, nu-i chiar așa rau. Ce crezi, ca era mai bine acu’ trei ani, când ma trezeam în ritmuri rock, pe „I can get no sa-tis-faaaaction”?

Îți spun eu, la faza cu „but I try, but I try” pufneam în plâns și cadeam în depresie nasoala. Ca sa atenuez efectul, trebuia s-o sun pe Tatiana, fosta mea profa de istorie – femeia, toba de cântece patriotice – sa-mi spele obsesia cu un „Pio-nier, fruntea sus / Timpul nu faaaace po-pas”…

Ei, da’ acum e altceva! Acum ma las bântuita muzical, în spirit de sarbatoare și zic bogdaproste ca nu m-am lipit de vreun refren R&B în mare voga. Prin urmare, cum ziceam, spune da… bla-bla-bla… / Cu Christ-mas… tra-la-la… Vezi? Se lipește așa, ca o caramea de masele și pas de-o mai scoate. Ia, de exemplu, zilele trecute. Eram la casa, la supermarketul din cartier, când mi-au sarit în ochi. Multe, roșii și carnoase. Cam o roaba de craciunițe. Cum le-am vazut, cum m-au fript primele note. Și doi, trei și: …de Cra-ciun, fii mai buuun…

Pai asta-ți ziceam și eu! E lucratura psihologica, nene! Da’ stai sa-ți termin povestea. Ma apropii, iau aminte. În stânga craciunițele, în dreapta, un mandarin adevarat… Adevarat am zis? … fii ade-va-raaat… Normal ca m-am oprit în dreptul „Citrofortunellei”. Singura bucata. Pitic, bine înfrunzit, cu vreo zece mandarine, mici, da’ mici rau, și, zice-se, comestibile. Sa-l iau? Sa nu-l iau? …spu-ne da / nu spu-ne nu… Îl iau, zic. Comand, pentru simetrie, înca unul și cer instrucțiuni de buna creștere. Aflu ca-i plac lumina, apa ruginita și zeama de carne. Aoleu! Cum, zeama de carne?! Pai ce fac? M-apuc sa gatesc pentru mandarini? (…și, cu discreție, spu-ne da / nu spu-ne nu…) Pai azi-mâine crește și n-o sa mai vrea zeama de carne, ci friptura la gratar! În sânge! Una cu una fac doua, da’ eu n-am de gând sa le declar mandarinilor la administrație domiciliul la mine acasa. Clar!

Vreau încurajari și-o sun pe Tatiana, de la care aștept, ca de la o mama, doua scatoalce verbale peste ochi. Mi le servește cu devoțiune în timp ce-mi susura balsamic „Vreau s-ajung și eu / S-ajut unde e greu / Cu tot avân-tul meu / De pi-o-nier”…

Top 10 tendințe în Rochii de Mireasă (P)

Olivia Steer