Cum a apărut obiceiul sărutului

De: Dragos Tanase / 07.01.2015, 17:30
Cum a apărut obiceiul sărutului
Noi cunoaștem sărutul ca formă de exprimare a afecțiunii. Dar cu mult înainte să aibă această semnificație, era un obicei des întâlnit în colțuri ale lumii... în semn de omagiu.

În multe triburi africane, nativii sărutau pământul pe care călca șeful de trib. Sărutarea mâinii și a picioarelor a fost un semn de respect și omagiu din cele mai vechi timpuri.

Romanii din Antichitate își sărutau ochii sau gura, ca o formă de salut respectuos. Un împărat roman le-a permis odată numai nobililor importanți să-l sărute pe gură, cei mai puțin importanți trebuiau să-i sărute mâna, iar celor mai puțin importanți li s-a permis numai să-i sărute picioarele!

E destul de probabil ca sărutul, că formă de afecțiune, să fi apărut în vremurile preistorice, când o mama își mângâia copilul, așa cum face o mama și în ziua de azi. Societatea nu a avut de ales și a trebuit să accepte sărutul ca formă nativă de exprimare a afecțiunii între adulți.

Există dovezi că acest lucru se întâmplase deja în secolul 6, dar putem presupune că are rădăcini mai adânci. Prima țară în care sărutul a fost acceptat la curți și în dragoste a fost Franța. Când dansul a devenit popular, aproape fiecare schemă de dans se termina cu un sărut.

Din Franța, sărutul s-a împrăștiat rapid în toată Europa. Rusia, care iubea să copieze obiceiurile franțuzești, a adoptat sărutul și l-a răspândit printre nobilime. Sărutul țarului devenea cea mai înaltă formă de recunoaștere din partea Coroanei.

Cu timpul, sărutul a devenit o obișnuință la curte. Pe măsură ce obiceiurile de căsătorie au înflorit, sărutul a devenit parte din ceremonia de căsătorie.

Astăzi, desigur, privim sărutul ca pe formă de exprimare a iubirii și a tandreții. Dar sunt încă multe locuri în lume unde sărutul face parte din ceremoniile oficiale, ca formă de respect și omagiu.