Dan Negru – Numărătoarea Revelioanelor!

De: Cătălina Matei / 29.12.2008, 00:00
Dan Negru - Numărătoarea Revelioanelor!
De vreo opt-nouă ani încoace, Dan Negru ştie exact ce face în noaptea dintre ani, la Antena 1: Revelionul! De fiecare dată, a prezentat formate diferite şi nici în acest an nu se abate de la regulă. De data aceasta însă, vorbim de ”Paranghelion”, unde o să vedem istoria distracţiei la români, cu vedete deghizate în personaje celebre.

-Ce o să vedem la ”Paranghelion”?
Va fi un show inedit în care o să încercăm să-i dăm publicului exact ce-şi doreşte. De la Sofia Vicoveanca la Guţă. Totul îmbrăcat altfel: machiajul, costumele sînt uluitoare. Vă dau doar un pont: Adrian Minune îmbrăcat în pionier, cu cravată şi uniformă, cocoţat în spatele Mariei Cîrneci, care e deghizată în Elena Ceauşescu. Vor fi şi personaje contemporane în show. Astea dau savoarea şi politicii şi divertismentului!

– Ce înseamnă pentru tine distracţie, în general?

Să vin seara acasă şi să mă uit la talkshow-uri pline de oameni încruntaţi care propovăduiesc apocalipsa. Mă distrează oamenii care se iau prea în serios.

– Care a fost cea mai mare sumă pe care ai cheltuit-o pe distracţie, pînă acum?
Ohooo… Zgîrcenia mea e proverbială, aşa că trebuie să stau mult să mă gîndesc! Am pretenţii minime cînd vine vorba de distracţii. Nu bat cluburile de noapte, nu cunosc pe de rost meniurile restaurantelor.

Pînă la urmă, cea mai mare bucurie şi relaxare e să văd un oraş nou, o ţară nouă. Şi acolo, seara, uneori, mă bucur să le descopăr obiceiurile în vreun pub sau restaurant.

Revelioane… din copilărie

– Cum îţi petreci Revelionul, de obicei?
De ani buni… zapez, schimbînd canalele, încercînd să văd ce face concurenţa. N-aş vrea să dau Cupa Revelioanelor altcuiva, chiar dacă au trecut atîţia ani, aşa că stau stresat toată noaptea. Ca un boxer care speră să-şi păstreze centura. Fac asta oriunde aş fi, spre disperarea prietenilor şi a familiei.

– Eşti superstiţios de Anul Nou?
Nu sînt superstiţios, sînt credincios. Port întotdeauna la mine o iconiţă şi îl rog pe Dumnezeu să-mi fie aproape. Semnul crucii e primul gest cu care intru în noul an, de fiecare dată.

– Cum erau Revelioanele în copilărie, la Timişoara?
Parcă mai pline de zăpadă. Îmi amintesc că mă uitam la televizor la Angela Similea sau la Sofia Vicoveanca. Chiar i-am spus doamnei Sofia că nici prin cap nu-mi trecea, pe atunci, că o să vină vremea cînd o să fiu de Revelion, la televizor, alături de ea. Şi acum mi se pare neverosimil!

Bilanţul lui Negru

– Ţi-ai făcut bilanţul pe 2008?
Nu-mi plac bilanţurile, nu am avut niciodată veleităţi de contabil. Binele constant şi cel mai important care m-a însoţit e sănătatea.

– Ce-ţi doreşti în 2009? Şi ce ţi-ai planificat deja în 2009?

Nu-mi plac nici planificările. Pentru mine, noaptea de 31 nu e o graniţă, e o noapte oarecare în care stau treaz, mănînc mai mult şi am o emisiune mai lungă şi specială la televizor. Dar nu fac bilanţuri, nici planificări. Nu-mi calculez viaţa în Revelioane sau în zile de naştere. Cred că ele sînt simple motive pentru o distracţie în plus…

Extemporal de Anul Nou

”Îmi amintesc că, prin liceu, îmi doream să trec la matematică. Culmea, starea de extemporal continuă şi azi. Dau examen în fiecare noapte de Revelion şi nota vine a doua zi. Cifrele de audienţă! Îi invidiez uneori pe cei care n-au o meserie care să le confere eterna senzaţie de extemporal. Dar doar uneori…”