De ce cel mai așteptat film al anului este și cel mai controversat

Probabil cel mai șocant film din cadrul festivalurilor acestui an, „Blue is the Warmest Colour”, este un lungmetraj francez de 3 ore, inspirat de cartea autoarei Julie Maroh, din 2010, care a plecat de la Cannes cu Palme D’or (acordat regizorului, dar și actrițelor principale), fiind aplaudat pentru modul captivant în care combină erotismul și tristețea.

Președintele juriului de la Cannes, Steven Spielberg, le-a lăudat pe protagoniste (Adele Exarchopoulos și Lea Seydoux), spunând că „a fost evident că fără Lea și Adele sinergia nu ar fi avut loc. Dacă deciziile de casting ar fi diferit câtuși de puțin, nu ar fi funcționat. A fost alegerea perfectă din partea unui cineast sensibil”.

„Blue is the Warmest Colour” este povestea tinerei Adele (Adele Exarchopoulos), o adolescentă timidă care iubește literatura și filmul. În urma unei despărțiri emoționale, Adele ajunge într-un bar unde o întâlnește pe Emma (Lea Seydoux), o tânără frumoasă cu păr scurt, albastru, pe care o mai observase înainte pe stradă. Nu durează mult până când o relație se înfiripă între cele două, culoarea albastră devenind laitmotiv al fericirii lor. Dar pe măsură ce Emma își pierde din albastrul părului și redevine blondă, relația lor începe să se destrame.

Lea și Adele (scenă din film)

Ce a șocat publicul au fost scenele de dragoste prelungite, dintre care prima durează 10 minute și a fost filmată în 10 zile, și care reușește (conform celor de la The Guardian), „să facă filme precum Last Tango in Paris pretențioase și chiar demodate”. 

Spielberg a mai afirmat: „Filmul este o poveste de dragoste extraordinară. Am fost cu adevărat fascinați de cele doua actrițe magnifice, precum și de maniera în care regizorul și-a observat tinerele jucătoare.” 

Procesul de creație a fost însă brutal din perspectiva celor două actrițe. Lea și Adele au declarat într-un interviu cu The Daily Beast, „[Kechiche] este un geniu, dar unul torturat”. Cât despre experiență, Lea a spus că a fost „groaznică”. Scena bătăii dintre cele două a fost făcută fără cascadorii. „El striga la mine să o lovesc din nou și din nou, eu mă uitam la ea, îi ceream iertare din priviri și făceam ce mi se spunea. La un moment dat, Adele s-a tăiat, sângera și plângea, dar Kechiche a continuat să filmeze și chiar ne-a interzis să luăm pauză, cerându-ne să repetăm scenele”.

Lea, Adele și Abdellatif 

Dată fiind filmarea cronologică și lipsa costumelor și machiajului, cele două actrițe chiar au intrat în roluri și până la finalul filmului au resimțit oboseala și durerea personajelor. „Mă bucur enorm că am câștigat Palme d’Or, după toate lucrurile prin care am trecut,” a spus Lea, iar ambele actrițe sunt de acord că probabil nu vor mai lucra cu regizorul Abdellatif Kechiche.

Lea crede că unul dintre motivele succesului filmului în Franța este legat de cea mai nouă lege prin care este permis mariajul între două persoane de același sex. „Înainte ca acest gen de căsătorii să fie legalizate,” adaugă Adele, „au fost proteste în Franța în care până și mamele și copiii strigau insulte groaznice”. În același timp, Kechiche, de origine tunisiană, speră ca filmul să fie începutul unei noi perioade în care populația să devină mai deschisă la minte.