DUBLIN – Portretul orasului la tinerete

Oras al lui Jonathan Swift, W.B. Yeats, Bernard Shaw, Oscar Wilde si, mai ales, al lui James Joyce, Dublinul este profund cosmopolit si avid de modernitate, dar, in acelasi timp, isi respecta trufas cutumele si blazonul vechimii.

Nord si Sud
Daca ar fi sa-i schitam profilul, primul lucru pe care s-ar cadea sa-l evocam ar fi brazda ingandurata si aspra ce-i strabate chipul.

Nu este vorba de mai sus-pomenita sciziune, benigna, dintre vechi si nou – trasatura generica a tuturor metropolelor europene –, ci de partitia concreta care pare sa-i pecetluiasca destinul, in sunetul straniu si dramatic al harpei celtice.

In decembrie 1920, legea Government of Ireland Act imparte insula de langa Marea Britanie in Irlanda de Sud (care va ingloba 26 din cele 32 de comitate existente), cu parlamentul la Dublin, si Irlanda de Nord, care va include 6 din cele 9 comitate ale provinciei Ulster si-si va plasa capitala in Belfast.

Printr-o ciudata grefa de spirit, Dublinul va purta mereu, in registru simbolic, urma acestei rupturi. Raul Liffey (raspunzator in vechime pentru crearea emblematicului helesteu negru) imparte orasul in doua: e o frontiera naturala, un ic de apa, intre antagonicele cartiere din Nord si Sud.

Northside este considerat a fi partea saraca, muncitoreasca a orasului, in vreme ce Southside este locuit de middle class si de oameni cu dare de mana.

Diviziunea se regaseste in codurile postale atribuite cartierelor: celor din Nord le-au fost harazite numerele impare, in timp ce Sudul le poarta pe cele cu sot. Datina acestei segregatii este veche de cateva secole si isi afla, probabil, sorgintea in epoca in care contele de Kildare si-a construit resedinta in Southside (putin dezvoltat in acea perioada), fiind urmat cu grabire de toti nobilii sai. Intrebat de ce s-a stabilit acolo, contele obisnuia sa raspunda: „Oriunde ma duc, ma urmeaza moda.”

In mod paradoxal, cu toate ca Sudul este mai avut si mai „cozy”, resedinta (Aras an Uachtarain) oficiala a presedintelui Irlandei (fost local rezidential al guvernatorului general al Statului Liber al Irlandei) se afla in Nord, in Phoenix Park, dar codul postal al cartierului sau este 8, un numar care ar trebui sa corespunda cartierelor din Sud. Nu este singura „anomalie in anomalie”: resedinta arhiepisopului catolic si cea a omologului sau anglican se afla in Northside, la fel ca si una dintre cele mai luxoase suburbii dublineze, Howth.

de Daniel Nicolescu