După 30 de ani, pentru ei abia începe primăvara! HOLOGRAF

“ este o punte între nou şi vechi, subliniază ce e important din trecut şi semnalează noul care urmează să vină”, spun cei cinci Holografi. E un album proaspăt, dar care povesteşte despre cei 30 de ani care au trecut de cînd există Holograf.

De ce pentru ei e încă primăvară după atîta timp? “Facem ce ne place, iar oamenii nu se plictisesc poate fiindcă am reuşit să rămînem imprevizibili (şi pentru noi înşine) şi publicul nostru încă aşteaptă surprize”, cred ei. Pentru că e vorba de un “best of” după 30 de ani de activitate, să facem puţină istorie cu şi despre Holograf.

Prima iubire la Costineşti

În 1979, doar Edi Petroşel şi Tino Furtună făceau parte din Holograful de atunci. Abia în 1986, trupa şi-a stabilit formula, iar în 1993 a apărut în formaţie şi Romeo Dediu. Cei cinci membri nu-şi mai aminteasc însă care a fost prima piesă lansată de trupă şi nici nu au vreo înregistrare din acea vreme.

“Sigur este că la Festivalul Club A din 1979, Holograful de atunci a prezentat o operă rock intitulată ”. Din perioada de dinainte de 1989, cea mai frumoasă poveste a trupei se numeşte… Costineşti. “Verile petrecute acolo rămîn şi acum de neegalat. Eram rupţi de constrîngerile comunismului, eram înconjuraţi seară de seară de oameni care veneau cu drag să ne vadă, cîntam muzica pe care ne-o doream, eram tineri, nu ne doream prea multe şi eram fericiţi. Trăiam, poate, o iluzie, dar una foarte frumoasă”, îşi aminteasc cei mai vechi membri ai trupei.

Cea mai exagerată reacţie la concertele lor a fost în 1989. “Probabil oamenii simţeau că urma o schimbare. În toamna lui 1989, la Tîrgovişte, sala de sport în care ţineam concertul era atît de plină şi publicul atît de înfierbîntat încît a trebuit, pentru prima şi singura dată în cariera noastră, să întrerupem concertul ca să-i determinăm să se potolească ca să evităm o busculadă”.

După 1989, Holografii au scos şapte albume şi, deşi de fiecare dată au avut record de vînzări, cei cinci recunosc: “Ne-am pus problema să ne despărţim, pentru că au existat suficiente momente tensionate, cum apar însă în orice colectiv uman. Din fericire, n-am ajuns niciodată pînă acolo”, spun ei zîmbind.

“La concertele mari,
vin toţi copiii noştri”

Pentru că e vremea aducerilor aminte, Holografii nu se laudă doar cu 14 albume în cei 30 de ani de activitate. “Între noi, prima oară a devenit tătic Mugurel. Pe atunci, avea doar 18 ani”. Între timp, Mugurel Vrabete a ajuns să aibă trei urmaşi şi singurul care se află la egalitate cu el, la acest capitol, este Dan Bittman. “La concertele mari, vin toţi copiii noştri. Nu ne critică, dar, în funcţie de vîrsta la care se află, mai există comentarii”, povestesc ei.

Pentru că uneori au petrecut mai mult timp împreună decît cu propriile familii, cei cinci ştiu totul unul despre celălalt. “În turneu, cu foarte rare excepţii, mîncăm împreună. Apoi, fiecare îşi vede de treaba lui. Mugurel e singurul care se trezeşte în fiecare zi extrem de devreme, iar Tino şi Mihai nu dorm înainte de spectacol şi nu iau micul dejun ca să nu-şi piardă… tonusul”.

Deşi publicul lor s-a schimbat enorm în 30 de ani, în prezent au audienţa pe care şi-ar dori-o orice artist. “Publicul nostru vine la spectacole ştiind exact la ceea ce să se aştepte”.

70 de minute de excepţie

Pentru că orice album care marchează o aniversare are nevoie de un megaconcert, Holograf a pregătit pe 31 martie, la Sala Polivalentă, un spectacol pentru 7000 de oameni. Spectatorii vor cînta cu ei “Să nu-mi iei niciodată dragostea”, “Vine o zi”, “Fără ea”, “N-am iubit pe nimeni”, “Dincolo de nori” sau “Şi dragostea mea”.

“Încercăm să găsim o cale prin care să putem muta astfel de concerte în oraşe din ţară, dar principala problemă este lipsa unor săli suficient de mari ca spectacolele să se susţină financiar”. Pînă la noi concerte, albumul “Primăvara începe cu tine” este deja pe piaţă cu 70 de minute de muzică de excepţie.