Dupa revoluție…

(Non, rien de rien…
Non, je ne regrette rien !
C’est paye, balaye, oublie…
Je me fous du passe !”

Frânturi dintr-un monolog inexistent, care s-a petrecut realmente cu foarte multa vreme în urma:

1968. Mai. Paris. Un american… Doi siamezi… O țigara… Primul tango… (New York Herald Tribune!” Se întâmpla uneori filme pe care le simți teribil de aproape și pe care (voila!) e practic imposibil sa le descrii și altcuiva.

Cinemateca franceza vs. Henri Langlois. Comunism vs. capitalism. Burghez vs. socialist. Keaton vs. Chaplin. Film vs. Politica. Marlene vs. Dietrich. Grateful vs. Dead. Jean-Pierre Leaud vs. Jean-Pierre Leaud. Hendrix vs. Clapton. Vietnam vs. Vietnam. (Hey Joe!”

Se întâmpla uneori filme de la care ieși dorindu-ți sa le fi facut tu.

Inoceța… Incoerența… Poem… Poezie…Vis…Visare… Masturbare… Infatuare… Revelație… Revoluție… Educație… Dedicație… Prezent… Trecut… Atunci… Acum… Copiii teribili… Bande a part… Sex… Nu, erotism… Dragoste… Ploaie… Sânge… Lacrimi… Al treilea om… (We accept him, one of us!”

Se întâmpla uneori filme care-ți reamintesc cât și de ce iubești cinematograful.

Nostalgie și letargie… Furie și impotența… Strigate și șoapte… Estetic și bezmetic… Viața și moarte… Flacari și furie… Iubire și ratatouille… Jules și Jim… Jean și Jean-Paul… Truffaut și Godard… Nicholas Ray și Sam Fuller… Garbo și Gilbert… El și ea… Noi și voi… Nu, noi și ceilalți…

De când n-ați mai respirat cinema ?

The Dreamers.

Un film de Bernardo Bertolucci.


Andrei Cretulescu