Echipa interzisă

Pentru formarea echipei, a fost nevoie de un turneu de
preselecţie susţinut în India, la care au participat toate echipele
de fotbal tibetane.

Înainte de meciurile de selecţie, Sonam Wangyal, cel care a şi
devenit căpita­nul naţionalei, spunea o rugăciune: „Am învăţat de
la părinţi că niciodată nu te rogi doar pentru tine, te rogi pentru
toate fiinţele de pe pămînt, deci implicit şi pen­tru tine. Te vei
simţi înălţat spiritual. Eu mă rog doar ca toată lumea să fie
selectată”.

Evident, acest lucru a fost imposibil, dar cert este că naţionala
nou formată s-a apucat de treabă, iar danezul Jens Espense a fost
angajat de Asociaţia tibetană de fotbal să antreneze. Lucru care
s-a dovedit cel puţin dificil din două motive.

În primul rînd, cei mai mulţi dintre jucători erau la
nivelul juniori începători, avînd nevoie de o grămadă de
îndru­mări. |n al doilea rînd, terenul era într-o condiţie
deplo­rabilă şi, mai mult, doar jumătate din acesta era dispo­nibil
căci, afîndu-se pe un drum public, era traversat continuu de oameni
sau cirezi de vite.

În ciuda acestor obstacole, fotbaliştii s-au antrenat serios, de
două ori pe zi, timp de o lună de zile, pregătindu-se pentru primul
lor meci oficial. Cu toate împotrivirile Chinei, acesta a avut loc
în Danemarca, chiar dacă jumătate dintre selecţionaţi n-au putut
părăsi ţara din cauza docu­men­telor lipsă.

Totuşi, pe 30 iunie 2001, naţionala Tibetului a jucat contra
Groenlandei, pierzînd cu scorul 1-4. Cu un debut mai puţin fericit,
echipa îşi continuă drumul spre recunoaştere, iar Asociaţia
tibetană de fotbal, al cărei preşedinte este sora lui Dalai Lama,
Jetsun Pema, are drept scop ca echipa să obţină statut oficial şi
să parti­cipe la turneele internaţionale importante.

Documentar
LUNI, 21.00, Viasat Explorer