Edi Stancu, un viitor tătic fericit (interviu)

– Edi, când va ajunge barza la voi? Estimativ…
Barza vine cam pe 19-21 mai 2012 şi sper să nu greşească apartamentul. O să dormim oricum cu ferestrele deschise.

– Vestea că vei fi tătic ai primit-o într-un mod inedit, pe scenă! Nu te-ai supărat pe soţia ta că nu ţi-a spus ţie primul?
Din contră, am fost de 100 de ori mai fericit. Pe scenă am trăit cele mai frumoase momente, deci a fost locul ideal pentru această veste minunată. Se pare că Clemente (căci aşa îl va chema pe bebe dacă va fi băiat) va avea o trupă întreagă de balet drept naşi!

– Silvia va mai dansa?
Bineînţeles că va mai dansa! În cazul ei, doctorul recomandă mişcare scenică. Pentru Silvia, dansul nu poate fi înlocuit de nimic, de aceea va reveni pe scenă cât mai curând.

– Cum ai grijă tu de soţia ta acum? Îi găteşti?
Bineînţeles că îi gătesc la fel de puţin şi la fel de prost ca şi până acum, noroc că nu-i mofturoasă şi pretenţioasă. Dar, mai departe de acest ton glumeţ şi nătăfleţ, să ştiţi că o iubesc, o răsfăţ şi o preţuiesc!

– Ce te înspăimântă cel mai tare la ipostaza de tătic?
Având în vedere că nu prea conştientizez încă ce va urma, sunt foarte liniştit. Nu prea mă grăbesc spre partea „înspăimântătoare” şi, ca să fac o rimă, sper doar să nu aibă altă culoare!

– Credeţi că va dansa?
Asta o poate hotărî doar Clemente. Bineînţeles că-l vom îndruma de mic către artă şi sport, alegerile însă vor fi doar ale lui.
Cătălina Matei