Exista zane adevarate

Apropo.ro / 08.04.2004, 11:06
Exista zane adevarate
Cand crezi ca totul s-a terminat, ca nu mai ai nici o șansa, ca toata viața ta a fost în zadar, cand nimeni nu te înțelege și ești pe cale sa pierzi ultimul dram de speranța, se întampla uneori sa întrezarești, printre gandurile întunecate și ploaia de


Cand crezi ca totul s-a terminat, ca nu mai ai nici o șansa, ca toata viața ta a fost în zadar, cand nimeni nu te înțelege și ești pe cale sa pierzi ultimul dram de speranța, se întampla uneori sa întrezarești, printre gandurile întunecate și ploaia de lacrimi, ca ți se mai da o șansa…

Nu e ușor sa razbești singur

Alexandra Pintea s-a nascut într-un sat din Roșiori. Nu și-a cunoscut niciodata mama, care a murit la nașterea ei. Tatal ei s-a casatorit la mai puțin de un an dupa aceea, cu o femeie care avea, la randul ei, o fetița. Noua „mamica” a fost pentru ea exact ca mamele vitrege din povești: își lauda și rasfața propria fiica, iar pentru ea avea doar vorbe de dispreț. Pe cand Gina, sora vitrega, statea toata ziua cu copiii de varsta ei, Alexandra a trebuit sa deprinda toate treburile gospodariei. „La început ma puneau doar sa spal vasele, sa curaț cartofi, ce puteam și eu sa fac! Ginuța era mereu bolnava de cate ceva, cred ca a facut toate bolile posibile, majoritatea din cauza ca era prea cocoloșita, deci mi se parea normal sa avem grija de ea. Din fericire, amandoua dormeau la pranz, și atunci îmi faceam lecțiile sau citeam din carțile mamei, pentru ca altfel îmi gaseau mereu cate ceva de facut, ca sa nu pierd timpul în mod «inutil». Și, tot din fericire, ma lasau sa merg la școala”, povestește Alexandra.

M-au dat afara ca pe un caine

Apoi, tatal ei, care începuse sa bea, și nu observase diferențele care se faceau între cele doua fete, a murit într-un accident de mașina, cand ea avea aproape 12 ani. Imediat dupa înmormantare, „maștera” i-a spus sa-și stranga lucrurile și sa plece, ca ea nu poate crește doi copii dintr-o pensie amarata. „Care lucruri, ca aveam doar uniforma și înca un rand de haine?! Am plecat spre oraș, cu gandul ca, fie îmi gasesc ceva de lucru, fie ajung cerșetoare, fie da peste mine vreo mașina și nu mai e nevoie sa fiu sluga pentru nimeni! Era vara. Vreo doua saptamani am vandut înghețata în parc, pana cand patronii au descoperit ca dormeam pe o banca de acolo. Hainele mi le spalam la țașnitoarea din parc, o data la doua zile, și dormeam în uniforma. În cele din urma, cu toata rușinea, am început sa cerșesc langa o biserica.”

N-am crezut ca o sa mai am casa mea…

„Așa am stat pana în toamna, cand a venit mama Ginei sa ma ia acasa (știuse tot timpul unde sunt), ca avem musafiri din București, care vor sa ma vada. Era vorba despre prietena mamei din liceu, care ma botezase, dar pe care nu o vazusem niciodata. Venise cu o mulțime de bunatați, așa ca au primit-o cu brațele deschise. Cand și-a dat seama ce e cu mine, a facut un scandal teribil și a decis sa ma ia cu ea la București. M-a adoptat, cu alte cuvinte.” De atunci, Alexandra a aflat ce înseamna o familie adevarata. Nașa ei nu putea face copii, deși își dorise mult, așa ca și-a îndreptat catre ea toata dragostea. Și, pentru ca învața foarte bine, Alexandra își va da anul acesta licența în limbi straine.

Acasa Magazin