Fara diesel

De indata ce am testat Vectra GTS 2.0 turbo, mi-am dat seama ca n-am nevoie de diesel-ul „cel sfant” din zilele noastre si ca sunt un om religios.

Colegul Eugen se pregatea de plecare spre Italia, unde urma sa conduca Alfa 159. Era iar in avantaj. Il egalasem facandu-mi de cap pe circuitul de la Valelunga, unde testasem anvelope, dar, uite, aparuse iar ceva ce inclina „balanta prestigiului” in favoarea lui. Si, insolentul, ma roaga, cu un zambet enigmatic pe buze, sa mergem impreuna la aeroport, chipurile, pentru a ma ajuta sa iau noua masina de test de la GM Romania. Deh… un Vectra. Imi musc buzele si, din nevoia disperata de a-mi pastra demnitatea nestirbita, il poftesc sa iasa pe usa primul (ca doar, de fel, eu sunt un mare baron…).

La primul contact, cel din parcare, masina ma surprinde extrem de placut. Are o culoare metalizata interesanta (ceva intre rosu si bordo), fapt ce va usura treaba fotografului (nu stiu ce se intampla astazi, dar toti par mai norocosi decat mine). In fine, resemnat de toate cele, fac cateva ture in jurul Vectrei si incep sa fiu atent la detalii. Cateva minute sunt de ajuns pentru a-mi da seama ca modelul de clasa medie german era, inainte de facelift, la fel de frumos ca asta, doar un pic atins de sindromul „Nu te-ntoarce!” (stiti, din spate este cum nu se poate mai apetisanta, dar cand intoarce capulÂ…).

Aha, si-au dat seama si mai-marii companiei si au adaptat expresia lui Astra la gabaritul mai mare al primului nascut, Vectra. Daca, din anumite puncte de vedere, la compacta aceasta expresie te trimite cu gandul la un rictus, in cazul de fata ea confera automobilului acel aer macho care lipsea si care ar fi fost important de la bun inceput. Pot sa spun ca este extrem, dar extrem de cool, in sensul cat se poate de bun al cuvantului. (Nu s-au intors atatea capete dupa masini mult mai titrate pe care am avut ocazia sa le conduc. La inceput numaram. La un moment dat m-am plictisit.)

Citeste mai mult in ProMotor