INTERVIU | CRBL : “După 20 de ani de muzică, o iau de la zero!”

De: Nicoleta Nicolae / 29.01.2020, 18:31
INTERVIU | CRBL : “După 20 de ani de muzică, o iau de la zero!”

articol scris de VALENTIN SACHE

Odată cu televiziunea au apărut şi vedetele tv. În toată lumea, oamenii care apar la televizor devin cunoscuţi peste noapte, iar oamenii de rând visează să fie ca ei. În afară de cei care au posibilitaţi şi se pregătesc de mici pentru a deveni vedete de televiziune, există persoane care ajung să facă asta fără o pregătire anume, uneori chiar întâmplător.

Te-ai gândit vreodată să lucrezi în televiziune sau pur şi simplu să afli mai multe despre asta? Intra pe site-ul nostru şi află cum au intrat în acest domeniu oameni care acum sunt numiţi “vedete de televiziune”.

www.apropotv.ro îşi propune să facă o serie de interviuri cu oameni de televiziune, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, dar cu o experienţă bogată în domeniu. Interviurile sunt legate de ceea ce însemnă “să faci televiziune”, însă cuprinde şi sfaturi “de viaţă” ale invitaţilor. Sperăm ca dezvăluirile invitaţilor să-i ajute pe cei care îşi doresc să activeze în acest domeniu, iar pentru ceilalţi, să fie cel puţin o lectură plăcută!

Cum a fost prima ta experienţa în faţa unei camere de filmat? Poate fi şi din copilărie, dacă este ceva notabil.

CRBL: Ce copilărie!? Că pe vremea aceea, când televizoarele erau doar alb-negru, nici nu erau camere de filmat, ni se tăia curentul etc. Prima mea apropiere de camera de filmat a fost la videoclipul piesei “Provocarea”  în anul 2000, când s-a lansat trupa “Simplu”. A fost prima legatură cu o formă de cameră profesionistă, deci nu chiar televiziune. Am văzut că trebuie să te machezi, ce înseamnă lumini la filmare şi altele, dar la nivelul la care puteam înţelege eu atunci, la 22 de ani. Nu înţelegeam foarte multe, dar vedeam foarte mulţi oameni care efectiv lucrau pentru noi. Şi era un sentiment “wow!”. Abia aşteptam să vedem produsul finit.

Ce aşteptări aveai şi cum a ieşit?

CRBL: Noi eram dansatori de breakdance şi “ne tăvăleam pe jos” că asta presupunea ce făceam şi ne cântam părţile noastre de rap. Nu ştiam cum va arăta la montaj, deci nu prea aveam aşteptări. Când a venit videoclipul am zis : “wow! Arată ca cele făcute în afară(n.r. alte ţări). Dar parcă nu arăta aşa bine locaţia sau hainele acelea pe care le-am purtat la filmare”. Am devenit autocritic : data viitoare nu mai fac asta sau nu mai ţin mâna aşa etc.

Practic, noi eram un produs, pe care echipa formată din stilişti, machiaj, regizor îl ambala cum credeau ei că trebuie să iasă videoclipul. Abia după câteva videoclipuri filmate începi să ai şi tu amprenta ta. Dar, pe noi, ne interesa mai mult să ne iasa schemele de dans şi aici am avut o problemă : regizorii cu care lucram nu mai făcuseră aşa ceva, pentru că nu se mai făcuse în România până atunci. Şi a fost nevoie să-i învaţăm cam cum ar trebui să arate ce voiam noi să arătăm publicului : să fie o filmare dinamică, oamenii să înţeleagă cum se face schema respectivă etc.

Deci, la următoarele videoclipuri, filmam puţin, apoi ne duceam în spatele camerelor şi explicam : uite, aici când Pititcul(n.r. membru trupa Simplu) se învârte în cap, nu poţi să-i filmezi doar capul, pentru că el trebuie să se vadă cu tot corpul, când se învârte, ca să înţeleagă şi cei de acasă dificultatea şi frumuseţea acelei mişcări.

Dar, oricum, prima filmare a fost mult peste aşteptările mele.

Crezi că este mai uşor să te faci remarcat cu un grup, sau singur?

CRBL : – Este o întrebare foarte bună. Cred că, într-un fel, este mai uşor cu un grup, pentru că nu ai o vină asumată doar a ta. Grupul primeşte şi aplauze şi huiduieli. Iar tu poţi să înveţi acolo, în grup, din greşeli. Când eşti singur, trebuie să-ţi asumi totul.

Din alt punct de vedere, ai multe neajunsuri când eşti într-un grup : partea financiară, banii se împart la tot grupul, iar noi eram şase, motiv pentru care trupa Simplu nu a făcut mulţi bani, deşi eram foarte cunoscuţi; concertele erau mai puţine, pentru că aveam nevoie de scene mari ca să ne desfăşurăm; logistic se multiplica totul : maşini mai mari, echipamente mai multe etc.

Dar mai există un aspect foarte important : noi, cei care am făcut trupa Simplu, eram foarte buni prieteni. Cutia de pateu s-a împărţit tot la şase persoane în mod egal. În ziua de astăzi este foarte greu să faci o trupă, dacă membrii nu sunt buni prieteni. Cred că de asta nici nu se mai lansează trupe.

“Nu cred că există artist care să nu fi făcut compromis în carieră… La mine, compromisul, a fost pe partea de limbaj, vestimentaţie sau că nu am putut să spun, uneori, în totalitate ce gândeam, filtrând cu ceea ce vrea să audă publicul. Am fost jurat, dar mi-am asumat că sunt şi înjurat şi am făcut astea pentru că aşa cerea momentul respectiv.”

Dacă ar fi apărut o oferta diferită de ceea ce gândeai tu, dar bună ca mijloc de promovare, ce ai fi făcut?

CRBL : – Păi chiar aşa a apărut legătura mea cu televiziunea. Eram în trupa Simplu şi a venit oferta de a face parte din juriul Megastar. Chiar dacă eram doar dansator atunci, asta nu înseamnă că nu puteam juriza pe cineva care cânta  şi voia să devină artist. De acolo am învăţat multe despre televiziune şi a fost prima mea apariţie singur, fără trupa în care activam. Nu ştiam cu ce se mănâncă, dar meseria asta “se fură” cumva şi am învăţat cum se face.

Ce compromis ai făcut în carieră?

CRBL : – Nu cred că există artist care să nu fi făcut compromis în carieră. Dar, vorbim despre limitele compromisului. Adică, sunt artişti care fac compromisuri radicale şi sar din lac în puţ, schimbând total macazul. De exemplu Pink, care a cântat la început r&b, pentru că asta se cerea, ăsta era ambalajul din punctul meu de vedere, după care a trecut la punk-ul ei nebun şi atunci am cunoscut-o pe adevărata artistă Pink. N-a fost compromis cum că ea nu ar fi fost aceeaşi persoană, pentru că putea să cânte orice, dar, abia după ce s-a ridicat, a zis : “stop! Uitaţi ce vreau eu de fapt să cânt”.

La mine, compromisul, a fost pe partea de limbaj, vestimentaţie sau că nu am putut să spun, uneori, în totalitate ce gândeam, filtrând cu ceea ce vrea să audă publicul. Am fost jurat, dar mi-am asumat că sunt şi înjurat(râde) şi am făcut astea pentru că aşa cerea momentul respectiv. Când eram cu trupa Simplu nu puteam să iau deciziile singur, le luam la comun : “eu veneam şi ziceam : Băi, Smiley, nu cântăm asta; mie nu îmi place, uite strofa mea. Iar el zicea : Eşti un retard. Nu ai cum să faci asta, pentru că piesa este despre aşa ceva. Sau, venea altul şi zicea că vrea să se îmbrace nu ştiu cum, când toţi ceilalţi erau îmbrăcaţi la fel”.

Şi, de obicei, fiecare trebuia să lase de la el, ca să iasă bine. Dar nu vorbim de compromisuri radicale, ci de unele pentru binele trupei şi al proiectului.

Ai avut vreodată în televiziune o ceartă cu cineva? Cum ai gestionat situaţia?

CRBL : – Am avut multe certuri, pentru că sunt o fire destul de colerică şi ţin mult la nişte principii de viaţă. În unele certuri a ieşit din mine băieţia de Piteşti, dar a fost o bătaie ca între băieţi, cum se mai întâmplă. Vorbim despre cazuri mediatizate la vremea respectivă, dar acum, matur fiind, cred că este greşit. Acum merg pe principiul “cel mai deştept cedează întotdeauna”, dar până la o anumită limită şi cred că ignorarea doare mai tare. Eu am fost certat în trecut cu Şerban, de la Animal X, dar anii au trecut şi acum când ne aducem aminte de acele momente ne amuzăm foarte tare.

Treaba este aşa : dacă cearta este cu un “nimeni”, chiar nu îmi pasă. Dacă suntem apropiaţi şi m-ai călcat pe coadă, atunci îmi pasă şi trebuie să trecem la 7 ani de acasă. Ne cerem scuze, recunoaştem fiecare ce am greşit şi în 10 minute ne împăcăm. Ce mi s-a întâmplat acum cu Oase(n.r. dansator, a făcut echipă cu CRBL într-o emisiune concurs tv) este altceva. Între noi era o prietenie de 15 ani, l-am tratat ca pe copilul meu şi el acum m-a trădat. Eu unde scuip, nu ling! Aşa că am rupt legătura cu el, am scos o piesă şi am postat câteva filmuleţe pe youtube în care explic treaba asta.

Dacă nu ai fi reuşit cu ceea ce faci acum, ce altceva crezi că ai fi făcut?

CRBL : – Cred că aş fi fost salvamontist. Este o latură a mea pe care lumea nu o cunoaşte. Întotdeauna mi-a plăcut ideea şi mi-a rămas întipărit în minte că asta voiam să fac : să lupt cu natura ajutând oamenii. Sunt pasionat de tot ceea ce înseamnă supravieţuire, am hobby-uri legate de asta.

De exemplu : în garajul meu găseşti kit-uri de supravieţuire pentru mine şi familia mea, sunt pregătit pentru catastrofe naturale şi mă documentez mereu pe tema asta; joc airsoft de 10 ani şi mi-am cumpărat arme speciale cu care se joacă; sunt pasionat de offroad şi am o maşină pentru aşa ceva, dar vreau să-mi cumpăr şi o rulotă şi o barcă.

Ce sacrificii ai făcut pentru televiziune?

CRBL : – Televiziunea mi-a adus foarte multe lucruri bune. În primul rând am cunoscut foarte mulţi oameni frumoşi. Însă, am sacrificat foarte mult muzica; nici mai zic despre familie şi altele. În momentul în care sunt în proiecte de televiziune nu am cum să fac şi muzică, în paralel. De asta nu am mai făcut de mult timp muzică. Dar cumva m-a ajutat, pentru că am avut timp să mă gândesc la ce anume vreau să fac. Nu spun că nu aş mai face televiziune, dar acum o să filtrez de cinci ori mai mult prezenţa mea în show-uri pentru că acum sunt mult mai matur.

Eu o să lansez în curând, poate chiar o lună, noua muzică pe care o fac. Şi este posibil ca asta să nu mai corespundă cu profilul meu din trecut.

Care este linia peste care nu ai trece?

CRBL : – Nu voi fi niciodată o marionetă într-un proiect! În momentul în care mi se impune cum să mă îmbrac, ce să spun, sau mai ştiu eu ce de genul ăsta, atunci m-ai pierdut. Nu mai contează câţi bani primesc; dacă nu mă vrei pe mine aşa cum sunt, înseamnă că de fapt, nu ai nevoie de mine, ci de imaginea mea. Dacă, mă chemi şi îmi spui : CRBL, vezi că mâine te îmbraci ca Dorian Popa, vorbeşti ca Velea şi reacţionezi ca Bendeac, înseamnă că nu ai nevoie de mine.

Sunt deschis la sugestii, discuţii, pentru că se lucrează în echipă, dar nu o să accept să fiu papiţoi niciodată!

“Acesta este mesajul meu pentru cei care vor să facă televiziune şi un mesaj de viaţă în general : Fiţi voi înşivă! Nu uitaţi cine sunteţi şi aveţi curaj să vă uitaţi în oglindă, că aia nu minte niciodată!”

Din trupa Simplu, tu şi cu Smiley aţi avut cel mai bun parcurs în carierele solo din televiziune. Cum a influenţat relaţiile cu ceilalţi membrii?

CRBL : – Noi am pornit ca dansatori. Ceilalţi membrii ai trupei s-au oprit acolo, pe când eu şi Smiley ne-am dorit alte lucruri. Poate că nu au avut curaj, ori şi-au dat seama că nu sunt făcuţi pentru televiziune. Ei au făcut televiziune cu trupa Simplu. În timp s-a dovedit că eu şi cu Smiley am putut să facem televiziune şi singuri. Eu cred că ei nu şi-au dorit foarte mult, pentru că altfel ar fi fost acum în domeniu. Noi am rămas prieteni, suntem la fel, doar că fiecare merge pe drumul lui.

Cum este televiziunea în prezent, comparativ cu 20 de ani în urmă, când ai intrat în domeniu?

CRBL : – Este şi trist şi frumos în acelaşi timp. Trist, este pentru că mulţi oameni de televiziune nu înţeleg prezentul, din punctul meu de vedere, şi aici mă refer la calitatea producţiilor. Mă uit la televizor şi parcă m-am întors 20 de ani în timp : eu nu înţeleg decorurile, luminile, încadrarea, dialogurile. Şi asta face ca televiziunea să piardă tot mai mult teren în faţa online-ului. Noua generaţie foarte rar deschide televizorul şi rar are ce vedea, pentru că producţiile nu se mai adresează tinerilor.

Şi frumos, pentru că totuşi mai sunt şi câteva show-uri bune, în care se vede că s-au investit bani în calitate. Dar din ce în ce mai puţine.

Ce sfaturi ai pentru cineva care ar vrea să facă televiziune?

CRBL : – Cei care ar vrea să facă asta, de mâine încolo, să zicem, trebuie să înţeleagă foarte bine că televiziunea este o junglă sau un teren minat, unde răzbat doar cei deosebiţi. Contează şi ce post anume vor, pentru că în televiziune lucrează şi o femeie de serviciu şi un deţinător de staţie. Să zicem că văd un reporter şi vreau să fiu şi eu reporter. Am nevoie de şcoală, de pregătire, de lecţii de dicţie etc. Apoi, ai un şef, care are la rândul lui un şef şi aşa mai departe. Dacă eşti în stare să ţii ierarhia şi cu paşi mărunţi să treci cât mai sus, dacă îţi doreşti foarte mult şi ai răbdare o să reuşesti cu siguranţă în televiziune.

 Hai să-ţi dau un exemplu drăguţ : pe Cristina Dochianu, care prezintă ştiri sportive la Antena 1, eu am cunoscut-o când eram în trupa Simplu, la un videoclip d-ale trupei. Ea era foarte mică, cred că avea 16-17 ani, şi a venit ca animatoare la clipul respectiv, iar noi îi spuneam “Cer senin” pentru că avea ochii albaştri. Şi iată că până la urmă a ajuns să prezinte ştiri, deci om de televiziune.

Şi când intră în domeniu, la ce să se aştepte?

CRBL : – Să se aştepte la foarte multă muncă, bani puţini, cerinţe mari, întotdeauna tu eşti de vină şi trebuie să te înarmezi cu răbdare. În principiu ţine de caracter şi eu am văzut multe personaje prin televiziune care sunt “pupincurişti” efectiv. Ăştia n-or să răzbată niciodată sau, dacă o fac, este pentru că avem şi noi greşelile noastre în divertisment. Dar lumea ştie cum au ajuns acolo. Nepotisme sunt peste tot şi se întâmplă uneori ca un om bun să piardă locul în faţa unui protejat, dar, totuşi, nu mai este ca pe vremuri când orice fată care voia să lucreze în televiziune era catalogată într-un fel. Acum, trebuie să ştii meserie, nu mai merge chiar aşa.

 Şi să terminăm cu mirajul banilor mulţi care se câştigă în televiziune sau în muzică. Când vei pune în balanţă banii, cu orele muncite, stresul, faptul că trebuie să fii disponibil 24 din 24 de ore, o să îţi dai seama că trebuie să-ţi placă, să-ţi doreşti foarte mult ca să poţi face asta.

Cum ţi se par românii?

CRBL : – Românii sunt o specie foarte rară în lume şi sunt mândru că sunt român. Chiar dacă avem uscăturile noastre, trebuie să ne apărăm între noi, mai ales pe cei care sunt plecaţi din ţară. Îi certăm aici, în curtea noastră, dar afară, nu. Românii sunt, şi zic la modul general : inovatori, educaţi şi se adaptează uşor.

Însă, cea mai mare greşeală a românului este că se uită mereu în curtea vecinului. Nu-şi poate trăi viaţa dacă nu o compară cu a vecinului şi prin cum trăieşte, şi prin ce cumpără, şi prin cum vorbeşte. Expresia mea, pentru latura negativă a multor români, este : “mimează bunăstarea”. Adică, vor să pară altceva decât sunt : îşi cumpără lucruri pe care nu şi le permit, ca să pară că o duc bine. Fii mândru cu ce ai! Dacie, blugi mai ieftini, mănânci fasolea ta, ciorba ta, dar nu te poate arăta nimeni cu degetul că eşti altul.

Acesta este mesajul meu pentru cei care vor să facă televiziune şi un mesaj de viaţă în general : Fiţi voi înşivă! Nu uitaţi cine sunteţi şi aveţi curaj să vă uitaţi în oglindă, că aia nu minte niciodată!

“Cu siguranţă muzica pe care o fac acum nu este în trend-urile actuale. Ascultătorii mei vor trebui să înţeleagă metaforele şi să aibă “cerebel” la propriu.”

Ce proiecte ai acum?

CRBL : – În 2020 se împlinesc douăzeci de ani de când am intrat în showbiz, iar anul ăsta, la mine, va fi despre muzică. Cu această ocazie am decis să mă premiez singur(râde), adică să fac ce îmi place mie, nu ce “trebuie”, şi voi scoate un dublu album care va avea douăzeci de piese. După 20 de ani de muzică, o iau de la zero! Va fi despre mine, despre ceea ce cred, ceea ce simt şi despre muzica pe care îmi place să o ascult. Voi încerca să-mi găsesc publicul meu, pentru că un artist are success când piesele lui sunt ascultate şi lumea plăteşte bilet să-l vadă. Genul ăsta de muzică este o fuziune între rap, rock, punk cu influenţele de rigoare. Celor care îmi ştiu piesele vechi s-ar putea să le placă sau nu, genul ăsta de muzică, dar poate tocmai asta este o provocare.

Cu siguranţă muzica pe care o fac acum nu este în trend-urile actuale. Ascultătorii mei vor trebui să înţeleagă metaforele şi să aibă “cerebel” la propriu. Ce este la modă acum mi se pare foarte minimalist, pe înţelesul tuturor, iar eu nu mă mai exprim aşa.

Eu consider că sunt în punctul zero, că am luat-o de zero! Nu am mai fost la concerte de foarte mult timp, le-am refuzat efectiv pe toate, am stat aici închis în studioul meu, îmi fac muzica şi o iau de la zero.

Nu rata interviul de săptămâna viitoare din rubrica : “SFATURI GRATUITE DESPRE LUMEA TELEVIZIUNII” !