Florin Busuioc: “Incerc să rămân impetuos ca la 19 ani!”

– 50 de ani e momentul perfect să te gândeşti ce faci în viaţă. Deci ce planuri ai pentru următoarea jumătate de secol?

Nu înţeleg de ce sunteţi atât de cruzi cu mine şi-mi confirmaţi un fapt pe care îl tot evit de vreo 30 de ani încoace. Mai precis, de 31. Născut fiind pe 19 mai, mi-am proiectat în subconştient un lucru simplu: am 19 ani, orice vârstă aş avea. Nu înţeleg ce e cu chestia asta cu 50, încerc să rămân impetuos ca la 19, şi, bineînţeles că-n următorii 50 de ani, atunci când eu voi împlini, v-aţi prins, 19 ani, voi face ce face orice tânăr la această vârstă, adică voi schimba lumea. Sigur, mai rămâne ca şi ea să vrea să se schimbe.

– Iţi place să nu fii un simplu prezentator de meteo (fără silicoane!) ci şi să te implici în ceea ce faci. Cum ţi-a schimbat viaţa rubrica meteo?

Rubrica „Vremea” să ştiţi că nu e o glumiţă, nu e nici un lucru foarte uşor, şi chiar dacă o să vi se pară exagerat, mi-a dat un echilibru pe care îl căutam de mult. Sigur că ceva din mine mă îndeamnă mereu să pun un pic din drăcuşorul Busu şi în rubrica „Vremea”.

– In multe case se întrerupe orice discuţie când începe „Vremea” la PRO TV. Pe forumuri eşti ridicat în slăvi, dar şi călcat în picioare. Lumea discută despre tine şi de bine şi de rău. Te consideri o vedetă?

Doamne fereşte! Vedetele sunt o specie rară şi aproape inexistentă pe la noi, eu sunt doar un om cunoscut cu oarece popularitate. Faptul că stârnesc păreri contradictorii este cel mai bun lucru care mi se poate întâmpla. Nimeni nu este rău sau bun, nimeni nu este perfect sau în totalitate de blamat. Sunt un om normal, slavă Domnului!

– Te-ai reîntors pe scenă, după 12 ani de absenţă, direct într-o piesă de Cehov, cum a fost reîntâlnirea cu spectatorii?

Cred că din când în când oamenii trebuie să treacă prin încercări care să-i zguduie puţin. Emoţiile au fost atât de copleşitoare şi încă sunt, încât îmi dau o măsură mult mai corectă a ceea ce sunt şi pot să fac. Şi faptul că e Cehov înseamnă o responsabilitate cu atât mai mare.

– In ce stadiu sunt scenariile de film la care spuneai că lucrezi?

Incă mai fac fişe de personaje. Că deh, eu sunt ticăit, perfectionist şi de modă extrem de veche.

– Pentru că pe 19 mai e ziua ta de naştere, ce cadou îţi doreşti cel mai mult?

Deja faptul că apare acest interviu şi că v-aţi amintit de mine e cel mai frumos cadou pe care puteam să-l primesc.

Mioara Tronaru