Florin Busuioc – Tatăl-orchestră!

– Ce rol jucaţi în filmul „The Whistleblower”, care se
filmează acum în Studiourile Buftea?
Rolul pe care-l joc se numeşte Danik. E un poliţist bosniac mînă-n
mînă cu traficanţii de carne vie şi deranjat în afacerile lui de
descoperirile pe care le face Kathryn (Rachel Weisz), ajutată de un
coleg de-al poliţistului Vico (Alex Potoceanu).

La casting, am stat de vorbă cu regizoarea Larysa Kondracki,
ucrai­neancă la origine, mai puţin despre film şi mai mult despre
ce se întîm­plă în partea asta de Europa şi de ce sînt oamenii
estului Europei şi Balca­nilor diferiţi de ceilalţi.

– Aţi jucat în multe alte producţii internaţionale la Buftea.
Povestiţi-ne despre „aventurile” de la filmări.

Jucat e mult spus. Am avut mici participări, dintre care o bună
parte au fost nişte ticăloşi care mureau în diverse feluri în prima
scenă. La „Jaquou le croquant”, îmi aduc aminte o noapte de filmare
în care spre nord-vest se aduna ca o cireadă nesfîrşită de bivoli
un nor cît un judeţ, iar eu – meteo-sensibil şi meteo-prezentator,
pe deasupra – am încercat să-i previn pe franţujii făcători de film
că e groasă treaba.

Franţujii însă, orgolioşi şi cam infatuaţi, aşa cum îi
ştim din istorie, m-au tratat cu echivalentul franţuzesc al lui
„sictir” şi au continuat filmarea. Afară, în pădure. La zece minute
de corturi.

Şi a-nceput urgia. Găleţi de apă se prăvăleau în capetele noastre,
am luat-o toţi la fugă spre corturi, dar pînă acolo eram toţi o apă
şi-un noroi. 15 minute a ţinut ploaia. Patru ore şi jumătate a
durat să ne uscăm cu toţii hainele. Eu nu le-am spus franţujilor cu
aer superior „V-am spus eu”, dar ei au spus pînă la urmă „Ia uite,
a avut dreptate!”.

– Cum vă alegeţi rolurile pentru care urmează să daţi
probă?
La filmele care vin în România nu prea poţi să-ţi
alegi rolurile. Ele te aleg pe tine dacă te potriveşti cu ceea ce
vrea regizorul. Sînt foarte puţini actori români, cred că pot fi
număraţi pe degete, care au şi opţiuni.

– În viaţa personală, jucaţi – cu succes! – rolul de tată
pentru două fetiţe. Cum va „iese” acest rol zi de zi?
În
primul rînd, nu încerc să joc un rol în relaţia cu familia. Am
ocazia să joc destule roluri în rest. Filmările la Buftea sînt
destul de rare, programul de la PRO TV e destul de prietenos, iar
în ceea ce priveşte textele pe care le scriu, asta se întîmplă
acasă (deci nici o dificultate), între două biberoane sau două
chemări la raport dinspre Natalie.

Am timp să şi gătesc, am timp să şi spăl vase, să fac cumpărături,
să iau şi copilul de la grădiniţă, dacă e cazul, şi – mare atenţie
– nu am carnet de conducere!

– Cum vă simţiţi în calitate de „minoritar”, cu trei fete… şi
o pisică?
Am toate avantajele de care se bucură o
minoritate şi, ca orice minoritate, am aceleaşi complexe.

– Cum vă reîncărcaţi „bateriile” cu energie?
Fur de
la fetele mele.